Achiesez in totalitate la punctul de vedere al d-nei av Vasilescu.
Userul mai intreaba daca conteaza faptul ca cei doi copii au ramas in ingrijirea sotiei. Nu influenteaza privinta cotelor ce le revin partajantilor, daca la asta se refera.
Probatoriul este complex, pe linga contractul respectiv vor fi administrate si alte probe, inscrisuri, martori, interogatoriu, etc. Toate coroborate trebuie sa conduca la ceea ce sustineti.
Cu tot umanismul de care dam dovada fiecare dintre noi, nu cred totusi, ca putem sa prestam fara onorariu. NU cred ca distinsul nostru coleg a vrut sa spuna ca numai daca este platit bine isi da staruinta sa castige procesul. Haideti sa fim mai circumspecti cand ne lansam in critici, pentruca s-ar putea intelege ca daca nu percepem un onorariu grasut nu ne face treaba.
Va multumesc pentru intelegere.
trebuia mentionat in contractul de vanzare-cumparare al imobilului, proprietate comuna, faptul ca mare parte din bani provin din vanzarea imobilului proprietatea dvs. personala . ;)
trebuie sa dovediti in cadrul procesului de partaj ca dvs. ati avut o contributie net superioara fostei sotii la achizitionarea acestui apartament .
probe: contractul de vanzare-cumparare al primului imobil , extrase de cont , interogatorii, martori , etc.
taxa de timbru : 3% din valoarea apartamentului a carui partajare se cere .
"unde-i lege nu-i tocmeala", daca demonstrati ca ati avut contributie mai mare, probabil ca veti primi cu mult mai mult decat dansa. zic probabil, pt ca dansa, dupa achizitionare, ar fi putut investi in amenajarea lui pana la concurenta cu diferenta de contributie..
" cei doi copii" sunt si ai dvs... si ce daca nu au unde sta, si ce daca mama lor nu va putea obtine credit pt ca are in intretinere doi copii, si ce daca? sa plateasca, ca doar v-a chinuit 10 ani!
catre gi-jane: dupa achizitionare tot eu am contribuit mai mult in amenajarea lui. Iar problema nu se pune cu ``si ce daca``. Deocamdata ea sta de un an in apartamentul MEU tocmai pentru ca ma gandesc la cei doi copii, iar stau cu chirie intr-o garsoniera. E mai bine asa? Si intr-adevar m-a chinuit, nu 10 ani, ci 2, cu relatia extraconjugala pe care a avut-o. Ar fi meritat s-o arunc in strada, daca nu erau copiii. Daca nu stiti detalii, nu vorbiti.