prescriptie fapta

In conditiile in care leasingul n u era achitat, , z nu putea vinde lui x autoturismul , ci doar putea ceda leasingul , evident, cu acordul proprietarului autoturismului, respectiv firma de leasing. deci in conditiile in care x n u era proprietar cu drepturi depline, n u putea vinde lui y . Acest contract este unul anulabil din punctul meu de vedere, n u vad vreo incadrare juridica in privinta faptei lui x ci doar sanctiunea anulabilitatii atat a contractului incheiat intre z si x cat sia al celui dintre x si y.
Totusi, datele pe care ni le oferiti sunt destul de firave , astfel incat nu puteti primi un raspuns satisfacator. de ce ar trebui y sa primeasca inapoi banii? ce s-a intamplat cu masina? dar cu leasingul , a fost el achitat intre timp? daca ar fi fost achitat de utilizatorul z ,acesta ar fi devenit proprietar si abia apoi putea vinde .

ar putea fi cercetat X pt inselaciune, in conditiile in care pune lui y inainte de a incheia CVC ca el este utilizatorul de drept al autoturismului?Ce ar atrage anularea contractului?(autoturismul a fost recuperat pt neplata ratelor)
X si Y erau cunostinte si y a mers pe incredere cand acumparat auto ,X spunandu-i ca ratele au o valoare mult mai mica decat in realitate,si nu i-a dat lui Y vreun contract de leasing sau desfasurator cu rate(i-a dat doar auto,cheile si certificatul de inmatriculare.
Ar pute Y sa il reclame pe X pt inselaciune si abuz de incredere?

Nici o opinie?

X nu poate fi cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune căci nu s-a produs un prejudiciu în sarcina lui Y, deoarece Y a primit autoturismul. Mai mult Z nici nu-l revendică în vreun fel de la X. De asemenea anterior Z a întocmit cu X un contract, iar dacă a fost întocmit la notariat, cu siguranţă acel contract nu putea fi un CVC, ci doar unul de preluare leasing, bineînţeles numai dacă nu au falsificat vreun înscris. De asemenea X nu a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, în varianta alin. 3 al art. 215 (înşelăciunea în contracte) deoarece nu l-a indus în eroare pe Y cu privire la un element esenţial al contractului(ex. calitatea acestuia de proprietar sau utilizator, calitatea bunului ce face obiectul contractului), însă ca X să poată fi tras la răspundere pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune acesta trebuie să fi ascuns, la momentul încheierii contractului cu Y, anumite aspecte esenţiale care, astfel să-l fi indus în eroare pe Y şi, care dacă ar fi fost cunoscute de acesta, nu ar mai fi încheiat contractul, ceea ce nu reiese din speţa în cauză. De asemenea şi în cazul acestui alineat trebuie să se fi produs un prejudiciu, ceea ce nu e cazul. Mai mult, în momentul încheierii contractelor, partea care se obligă, ci nu în sensul dreptului civil, căci ambele se obligă, una să predea bunul cealaltă să plătească preţul, Y în speţă, trebuie să depună toate diligenţele pentru a nu fi prejudiciată, ci nu trebuie să se prevaleze de eventuale relaţii de prietenie cu cealaltă parte, care să-l fi făcut să nu depună toate diligenţele. În concluzie, referitor la datele expuse de tine în speţă, din punctul meu de vedere X nu a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, mai mult acesta nevând intenţia, la momentul încheierii contractului, să-l inducă în eroare pe Y, de altfel cerinţă esenţială a laturii subiective a infracţiunii de înşelăciune, mai mult aceasta (intenţia) trebuind să fie caificată prin scop (obţinerea unui folos material injust pentru sine sau pentru altul). NB. Prescripţia răspunderii penale, în eventualitatea în care, totuşi X a săvârşit infracţiunea de înşelăciune intervine peste 10 ani de la data săvârşirii faptei.