Condițiile de încadrare a firmelor în categoria microîntreprinderilor au fost serios modificate în ultima vreme, astfel că acestora li se aplică un sistem diferențiat de cote de impozitare, determinat de existența sau nu a salariaților. Concret, în prezent, firmelor mici cu cel puțin un salariat, angajat cu contract individual de muncă (CIM) cu normă întreagă, le este aplicată o cotă de impozitare de doar 1%. Ce se întâmplă însă atunci când încheierea unui CIM cu normă întreagă nu este posibilă? Se poate aplica o cotă de 1% și în cazul în care microîntreprinderea are un încheiat un singur contract de muncă cu normă întreagă, dar acesta este suspendat? Este considerată îndeplinită condiția și în cazul acelor mici societăți ce nu au persoane angajate în baza unui CIM, dar au încheiate contracte de administrare sau mandat? Răspunsul la toate aceste întrebări îl aflați din materialul de față, realizat cu ajutorul specialiștilor în fiscalitate contactați de redacția noastră. Citește articolul
Cadrul legal care guvernează activitatea microîntreprinderilor a cunoscut mai multe modificări la început de 2017, astfel că regimul fiscal aplicabil acestor firme este diferit față de cel întâlnit anul trecut. Spre exemplu, de azi înainte, toate societățile comerciale cu capital privat care au realizat venituri de până la 500.000 de euro în 2016 sunt obligate să își modifice sistemul de impunere, devenind plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Asta pentru că plafonul până la care o persoană juridică se poate înscrie ca microîntreprindere a crescut, din 6 ianuarie 2017, de la 100.000 la 500.000 de euro. Singurele firme care scapă de această obligație sunt cele care au capital social de cel puțin 45.000 de lei, acestea având posibilitatea de a opta pentru aplicarea impozitului pe profit. Citește articolul