Recurs in interesul legii - interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale privind combaterea si consumul ilicit de droguri

In recursul in interesul legii inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Procurorul General a prezentat doua orientari ale jurisprudentei privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, ca infractiune autonoma sau forma agravata a infractiunilor prevazute de art. 2 – 9 din acelasi act normativ.

Jurisprudenta in materie penala evidentiaza doua orientari :
1. Anumite instante de judecata au apreciat ca legiuitorul nu a intentionat sa incrimineze organizarea, conducerea sau finantarea actiunilor prevazute de art. 2 – 9 din Legea nr. 143/2000 ca infractiune distincta, ci ca o forma agravata a fiecareia dintre acestea (Anexele 1 - 3 ).
2. Alte instante au considerat ca legiuitorul a incriminat organizarea, conducerea sau finantarea faptelor prevazute de art. 2- 9 din Legea nr. 143/2000 ca infractiune de sine statatoare, prevazuta de art. 10 ( Anexele 4-15).



Aprecierea Procurorului General

In opinia procurorului general al Romaniei, art. 10 din Legea nr. 143/2000 stabileste continutul constitutiv al unei infractiunii distincte si nu o varianta agravata a infractiunilor prevazute de art. 2 – 9 din legea respectiva.



Argumentele Procurorului General

Analiza problemei In discutie impune, in prealabil, cateva precizari de ordin general referitoare la variantele infractiunii, respectiv la forma tipica sau de baza a infractiunii. In primul rand, orice infractiune cunoaste o forma tipica de existenta, denumita si continutul simplu sau de baza al acesteia; conditiile minime In care o fapta constituie infractiune .

De regula, primul alineat al unui articol reprezinta configuratia tipica a infractiunii ( de ex., art. 211 alin. 1 din Codul penal, art. 215 alin. 1 din acelasi cod ).

Exista Insa situatii cand aceeasi fapta, datorita imprejurarilor in care este savarsita, prezinta un pericol social generic diferit, de regula, un pericol mai mare decat al faptei comise In forma de baza. Pentru astfel de ipoteze, au fost concepute variante ale aceleiasi infractiuni, agravate sau atenuate.

Prin urmare, ceea ce diferentiaza forma tip a infractiunii de variantele sale agravate sau atenuate sunt imprejurarile particulare si suplimentare proprii celor din urma; asadar, elementul de distinctie il reprezinta elementele circumstantiale. Aceste elemente se adauga conditiilor stabilite de forma tipica.

Un exemplu elocvent In acest sens il reprezinta art. 211 alin. 2 din Codul penal (varianta agravata a talhariei In forma tipica prevazuta de art. 211 alin. 1 din acelasi cod ), conform caruia: „talharia savarsita In urmatoarele imprejurari:

a) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;
b) In timpul noptii etc.”. Este evident ca o varianta agravata nu exista decat daca sunt Intrunite, In primul rand, conditiile impuse continutului constitutiv In forma tipica, carora li se adauga unele elemente circumstantiale. Nu este de conceput existenta unei variante fara existenta infractiunii In forma tipica.

Pe de alta parte, in raport de economia unei legi penale, de divizarea acesteia In articole, sectiuni, capitole etc., variantele unei infractiuni sunt cuprinse in cadrul aceluiasi articol care contine si forma tip, de regula In alineatele ce urmeaza primului dintre acestea ( de exemplu, art. 215¹ alin. 2, art. 162 alin. 2 din Codul penal, art. 2 alin. 2, art. 3 alin. 2, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000).

Totodata, exista si variante calificate ale infractiunilor, impuse de numarul sau calitatea imprejurarilor care confera infractiunii tip un alt grad de pericol social generic.

Trebuie retinut ca elementul de distinctie fata de forma tip il reprezinta tot elementele circumstantiale care se adauga conditiilor tipice de existenta a infractiunii de baza. In raport de varianta agravata sau atenuata, varianta calificata se distinge si se identifica prin aspecte ce tin de cantitatea si calitatea elementelor circumstantiale, precum si prin faptul ca figureaza in articole distincte de acela care cuprinde infractiunea In forma tip ( de exemplu, art. 209, art. 175, art. 176, art. 218 din Codul penal etc. ).

#PAGEBREAK#

Analizand incriminarea cuprinsa In art. 10 din Legea nr. 143/2000 din perspectiva celor precizate anterior nu se poate ajunge la concluzia ca aceste dispozitii ar reprezenta o varianta agravata a infractiunilor prevazute de art. 2 – 9 din aceeasi lege. In primul rand, continutul constitutiv al infractiunii prevazute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 este total diferit de cel al infractiunii mentionate. Or, pentru a fi In prezenta unei variante agravate, atenuate ori calificate este necesara, In primul rand, existenta continutului constitutiv al formei de baza caruia sa i se adauge unele elemente circumstantiale.

Analizand continuturile constitutive ale art. 2 – 9 din Legea nr. 143/2000 comparativ cu cel al art. 10 din aceeasi lege, este evidenta totala diferenta: cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea, prepararea etc ( art. 2 ); introducerea sau scoaterea din tara etc ( art. 3 ); punerea la dispozitie (…) a unui local etc. ( art.5 ); prescrierea drogurilor de mare risc etc (art. 6); administrarea de droguri de mare risc (art.7); furnizarea, In vederea consumului, de inhalanti chimici toxici (art.8), comparativ cu organizarea, conducerea, finantarea faptelor prevazute de art. 2 – 9 ( art.10).

Insasi definirea termenilor utilizati de art. 10 din Legea nr. 143/2000 impune aceeasi concluzie a diferentei. Astfel:
-a organiza inseamna a lua, a Intreprinde masurile necesare pentru a asigura un cadru coordonat, o desfasurare cat mai adecvata si eficienta a unei sau mai multor actiuni;
-a conduce consta in actiunea de Indrumare, de dirijare, luare a unor hotarari sau dispozitii cu privire la o anumita activitate ;
-a finanta presupune a da, a pune la dispozitie bani pentru a sustine o activitate.

Chiar daca aceste actiuni se refera la faptele prevazute de art. 2 – 9, ele nu pot fi caracterizate ca simple elemente circumstantiale ale continuturilor constitutive ale acestor infractiuni.

Un alt argument in favoarea concluziei ca art. 10 din Legea nr. 143/2000 reprezinta o infractiune distincta, iar nu o varianta agravata a celor prevazute de art. 2 – 9 din aceeasi lege, il reprezinta si faptul ca organizarea, conducerea si finantarea faptelor prevazute de art. 2 – 9, existenta sa ca infractiune nu este conditionata nici de savarsirea faptelor prevazute de art. 2 – 9 si nici de cerinta ca aceasta sa constituie infractiune.

Acand in vedere faptul ca finantarea sau conducerea au in vedere si se refera la faptele prevazute de art. 2 – 9 si nu la infractiunile prevazute de aceste dispozitii.

Referirea la faptele prevazute de art. 2 – 9 caracterizeaza un raport Intre mijloc si scop, existenta mijlocului ( a actiunii ce il caracterizeaza ) nu este conditionata de realizarea scopului.

Pe de alta parte, actiunile prevazute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 pot fi caracterizate ca o forma particulara si elaborata de Inlesnire sau ajutor dat faptelor mentionate de art. 2 – 9 din acelasi act normativ.

Din aceasta perspectiva, art. 10 ar reprezenta incriminarea separata a unei forme de complicitate ca infractiune distincta si indiferent de savarsirea faptelor ce au fost facilitate, Inlesnite; aceasta In considerarea gradului de pericol social generic semnificativ al organizarii, conducerii si finantarii.

Faptul ca, In ceea ce priveste sanctiunea, se face trimitere la sanctiunile prevazute de art. 2 – 9, sporite cu 3 ani nu reprezinta un argument In sprijinul tezei variantei agravate. Este vorba, de fapt, de o norma incompleta si care se completeaza prin trimitere; suntem asadar In prezenta unei norme de trimitere care imprumuta sanctiunea din cuprinsul altei norme, devenind apoi independenta de aceasta. In aceste conditii, eventuala abrogare, modificare a normei de la care s-a imprumutat nu are nici o consecinta asupra normei de trimitere.

In consecinta, din perspectiva argumentelor expuse, se impune concluzia ca dispozitiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 reprezinta o infractiune distincta, iar nu o varianta agravata a infractiunilor prevazute de art. 2 – 9 din aceeasi lege.

Pentru a afla mai multe detalii, va invitam sa cititi integral Recursul in interesul legii.