Legea aplicabila obligatiilor contractuale civile si comerciale in UE

Regulamentul nr. 593/2008 a fost adoptat de Parlamentul European pe 17 iunie 2008 si se inscrie in categoria masurilor cu impact transfrontalier privind cooperarea judiciara in materie civila si comerciala, pentru asigurarea unei bune functionari a pietei interne.

Regulamentul se aplica obligatiilor contractuale in materie civila si comerciala, in situatiile care exista un conflict de legi. Acesta se refera la contractele incheiate dupa data de 17 decembrie 2009, data la care Regulamentul va intra in vigoare.

Sunt excluse din domeniul de aplicare a Regulamentului:

(a) aspectele privind starea sau capacitatea persoanelor fizice;
(b) obligatiile rezultate din relatii de familie si din relatiile care, in conformitate cu legea care le este aplicabila, sunt considerate ca avand efecte comparabile, inclusiv obligatii de intretinere;
(c) obligatiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale, din aspectele patrimoniale ale relatiilor care sunt considerate, in conformitate cu legea care le este aplicabila, ca avand efecte comparabile cu cele ale casatoriei, precum si obligatiile care decurg din testamente si succesiuni;
(d) obligatiile rezultate din cambii, cecuri si bilete la ordin, precum si alte instrumente negociabile, in masura in care obligatiile care decurg din astfel de instrumente negociabile deriva din caracterul lor negociabil;
(e) conventiile de arbitraj si conventiile privind alegerea instantei competente;
(f) aspectele reglementate de dreptul societatilor comerciale si al altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, precum constituirea, prin inregistrare sau in alt mod, capacitatea juridica, organizarea interna sau dizolvarea societatilor si a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, si raspunderea personala a asociatilor si membrilor acestora pentru obligatiile societatii sau ale organismului;
(g) chestiunea de a sti daca un reprezentant poate angaja fata de terti raspunderea persoanei pe seama careia pretinde ca actioneaza sau daca un organ al unei societati sau al altui organism, constituit sau nu ca persoana juridica, poate angaja fata de terti raspunderea respectivei societati sau a respectivului organism;
(h) constituirea de trusturi si raporturile dintre fondatorii, administratorii si beneficiarii acestora;
(i) obligatiile care decurg din intelegeri care au avut loc inainte de semnarea unui contract.
(j) contractele de asigurare ce decurg din activitati desfasurate de organizatii, altele decat intreprinderile mentionate la articolul 2 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viata (1), al caror obiect este de a plati indemnizatii persoanelor angajate sau liber-profesioniste care apartin unei intreprinderi sau grup de intreprinderi, ori unui sector profesional sau interprofesional, in caz de deces, supravietuire, intrerupere sau reducere a activitatii, sau in caz de boala profesionala sau provocata de accidente de munca.

Partile sunt libere sa aleaga legea aplicabila


Potrivit articolului 13 din Regulament, contractul va fi guvernat de legea aleasa de catre parti. Aceasta alegere trebuie sa fie expresa sau sa rezulte, cu un grad rezonabil de certitudine, din clauzele contractuale sau din imprejurarile cauzei. Prin alegerea lor, partile pot desemna legea aplicabila intregului contract sau numai unei parti din acesta.

Partile vor putea conveni, in orice moment, sa supuna contractul altei legi decat cea care il guverna anterior. Orice modificare efectuata de catre parti cu privire la legea aplicabila, care intervine ulterior incheierii contractului, nu va aduce atingere validitatii formei contractului si nu va afecta in mod negativ drepturile tertilor.

Legea aplicabila in absenta alegerii


In lipsa unei alegeri, atunci cand legea aplicabila nu poate fi stabilita nici prin incadrarea contractului intr-unul din tipurile specificate, nici ca fiind legea tarii in care partea care trebuie sa efectueze prestatia caracteristica din contract isi are resedinta obisnuita, contractului ar trebui sa i se aplice legea tarii de care este cel mai strans legat.

Pentru a determina aceasta lege, ar trebui sa se tina cont, printre altele, de faptul daca contractul in cauza este strans legat de un alt contract sau de alte contracte.

Astfel, conform articolului 4, in masura in care legea aplicabila contractului nu a fost aleasa si fara a aduce atingere articolelor 5-8 ( n.r. art.5-8 stabilesc reglementari speciale pentru contractele de transport, pentru cele incheiate cu consumatorii, contractele de asigurare si pentru contractele individuale de munca), legea aplicabila contractului se va determina dupa cum urmeaza:
(a) contractul de vanzare-cumparare de bunuri este reglementat legea tarii in care isi are resedinta obisnuita vanzatorul;
(b) contractul de prestari servicii este reglementat de legea tarii in care isi are resedinta obisnuita prestatorul de servicii;
(c) contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locatiune asupra unui imobil este reglementat de legea tarii in care este situat imobilul;
(d) fara a aduce atingere literei (c), contractul de locatiune avand drept obiect folosinta privata si temporara a unui imobil pe o perioada de maximum sase luni consecutive este reglementat de legea tarii in care isi are resedinta obisnuita proprietarul, cu conditia ca locatarul sa fie o persoana fizica si sa isi aiba resedinta obisnuita in aceeasi tara;
(e) contractul de franciza este reglementat de legea tarii in care isi are resedinta obisnuita beneficiarul francizei;
(f) contractul de distributie este reglementat de legea tarii in care isi are resedinta obisnuita distribuitorul;
(g) contractul de vanzare-cumparare de bunuri la licitatie este reglementat de legea tarii in care are loc licitatia, daca se poate stabili care este acest loc;
(h) orice contract incheiat in cadrul unui sistem multilateral, care reuneste sau faciliteaza reunirea de interese multiple de vanzare-cumparare de instrumente financiare ale tertilor, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Directiva 2004/39/CE, in conformitate cu normele nediscretionare, si care este reglementat de o lege unica, este reglementat de legea respectiva.

In cazul in care contractului nu i se aplica prevederile mentionate anterior (n.r. lit a-h) sau i se aplica mai multe dintre acestea, contractul va fi reglementat de legea tarii in care isi are resedinta obisnuita partea contractanta care efectueaza prestatia caracteristica.

______________

Nota Avocatnet.ro: 

- Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al Consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma I) vi-l prezentam integral, ca fisier atasat.