Întrucât ciclul procesual se finalizeazã în cele mai multe cazuri la
nivelul fiecãreia dintre cele 15 curþi de apel existente, au apãrut în mod
constant soluþii diferite, de multe ori contradictorii, ale unor cauze
similare. Este surprinzãtor cã domnii politicieni-avocaþi, aflaþi în prezent
în opoziþie, ºi care îºi arogã o solidã experienþã, pot ignora disfuncþiile
generate de astfel de soluþii contradictorii, percepute negativ de cãtre
societate ca fiind surse de instabilitate juridicã. Sunt bine cunoscute
sentimentele de nemulþumire ºi frustrare ale cetãþenilor.
Pentru a înlãtura practica judiciarã neunitarã, soluþia era ca o singurã
instanþã sã se pronunþe în mod definitiv asupra problemelor de drept, iar
aceastã instanþã nu putea fi decât Curtea Supremã de Justiþie. Astfel,
judecarea cvasitotalitãþii recursurilor de cãtre instanþa supremã, creeazã
premisele ca aceastã instanþã sã pronunþe soluþii unitare pentru aceeaºi
problemã de drept.
Avantajul soluþionãrii unor disfuncþionalitãþi ale sistemului judiciar,
prin încredinþarea cãtre o singurã jurisdicþie a misiunii de a uniformiza
jurisprudenþa, a avut prioritate în faþa aspectelor legate de creºterea
costurilor cauzate de deplasarea cetãþenilor la Curtea Supremã de Justiþie.
Departe de a îngreuna accesul cetãþenilor la actul de justiþie, sistemul
introdus prin OUG nr. 58/2003 deschide posibilitatea celor interesaþi de a
se adresa celei mai înalte instanþe, conferindu-le garanþia unui control
judiciar bazat pe interpretarea ºi aplicarea unitarã a legii, þinând seama
ºi de faptul cã, pentru cetãþeanul-justiþiabil, orice litigiu este
important, indiferent de naturã sau valoare.
Este o speculaþie ieftinã încercarea de a induce opiniei publice ideea
potrivit cãreia, prin mãsurile preconizate, costul proceselor “va creºte”.
În fapt, ºi pânã acum justiþiabilii s-au deplasat la curþile de apel, iar
cifrele statistice demonstreazã cã marea majoritate dintre aceºtia exercitã
toate cãile de atac, inclusiv pânã la nivelul Curþii Supreme de Justiþie.
Mai mult, numãrul extrem de mare al cererilor de declarare a recursului în
anulare ºi a altor cãi de atac extraordinare dovedeºte aºadar, pe de o parte,
dorinþa cetãþenilor de a uza de toate cãile de atac oferite de lege ºi, pe
de altã parte, pe cale de consecinþã, utilitatea OUG nr. 58/2003. În plus,
demn de reþinut este ºi faptul cã, în cele mai multe situaþii, prin
prevederile OUG nr. 58/2003 este eliminatã o verigã intermediarã în ciclul
procesual.
Suntem convinºi cã soluþia oferitã de OUG nr.58/2003 va conduce tocmai la
reducerea numãrului de plângeri la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, ca
urmare a creºterii calitãþii soluþiilor irevocabile pronunþate de Curtea
Supremã de Justiþie. Totodatã, este o soluþie modernã, compatibilã cu alte
sisteme judiciare europene, ea beneficiind ºi de expertiza unor prestigioºi
specialiºti europeni.
Este de subliniat cã modificãrile aduse în materia competenþei prin OUG
nr.58/2003 anticipeazã modificãrile referitoare la rolul ºi funcþiile
instanþei supreme, dupã cum sunt acestea prefigurate în proiectul de
revizuire a Constituþiei. Însãºi denumirea instanþei supreme de „Înaltã
Curte de Casaþie ºi Justiþie” subliniazã principalul atribut al acesteia, ºi
anume judecarea recursurilor. "
În acest context, este incalificabilã încercarea de a “justifica”
amânarea aplicãrii OUG nr. 58/2003 prin inventarea unor presupuse “ingerinþe
politice” în numirea judecãtorilor la Curtea Supremã de Justiþie. Subliniem
cã dispoziþiile în vigoare sunt cât se poate de clare în aceastã problemã.
Mai mult decât atât, proiectul Legii privind statutul magistraþilor
stabileºte în mod neechivoc condiþiile ºi procedura de promovare a
judecãtorilor la instanþa supremã.
Comentarii articol (0)