Calea de atac impotriva respingerii cererii de dizolvare a unei societati comerciale

Prin Decizia nr. 6/2008, ICCJ a admis recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, privind calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararii prin care se respinge cererea de dizolvare a unei societati comerciale, formulata in conditiile alineatului 1 al aceluiasi articol.

ICCJ a stabilit ca dispozitiile art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, se interpreteaza in sensul ca hotararea prin care s-a respins cererea de dizolvare a unei societati comerciale poate fi atacata cu recurs in conditiile prevazute de acest text de lege.

Decizia ICCJ nr. 6/2008 a fost  publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 817 din 5 decembrie 2008.


Jurisprudenta neunitara

ICCJ a constatat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, privind calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararii de respingere a cererii de dizolvare a unei societati comerciale, formulata in temeiul alin. 1 al aceluiasi articol, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, adoptand solutii diferite.

I. Astfel, unele instante de judecata au considerat ca impotriva hotararii prin care s-a respins cererea de dizolvare a unei societati comerciale formulata in temeiul art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicata, se poate exercita calea de atac a apelului.

In sprijinul acestei opinii s-a subliniat ca, intrucat legiuitorul nu a reglementat expres calea de atac ce poate fi exercitata impotriva acestor hotarari, si in asemenea cazuri sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun, respectiv cele ale art. 282 din Codul de procedura civila.

II. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca poate fi atacata cu recurs hotararea prin care a fost respinsa cererea de dizolvare a unei societati comerciale, apreciind ca dispozitiile art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicata, prevad o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun.

Prin Decizia nr. 6/2008, ICCJ a confirmat faptul ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Argumentele ICCJ:

"Prin art. 237 alin. (1) lit. a)-d) si alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, se prevad urmatoarele:
"La cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni;
b) societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului;
c) societatea si-a incetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social sau asociatii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut sau resedinta cunoscuta;
d) societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii;
...............................................................................................................................
Orice persoana interesata poate face recurs impotriva hotararii de dizolvare, in termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii, in conditiile alin. 3 si alin. 4.
Recurentul va depune o copie a recursului la oficiul registrului comertului in care este inregistrata societatea a carei dizolvare a fost pronuntata."

Rezulta, deci, ca prin aceste dispozitii cu caracter special, cuprinse in art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicata, sunt reglementate cazurile de dizolvare-sanctiune a societatii, stabilindu-se ca hotararea tribunalului, prin care se pronunta aceasta solutie cu caracter punitiv, poate fi atacata numai cu recurs in termen de 30 de zile de la publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.

Asadar, legiuitorul a instituit in acest caz un recurs special, derogatoriu sub mai multe aspecte de la recursul de drept comun reglementat prin Codul de procedura civila.

In acest sens, trebuie avut in vedere ca efectul imediat al hotararii irevocabile de dizolvare este declansarea procedurii de lichidare a persoanei juridice, prin care se realizeaza, in final, radierea acesteia din registrul comertului.

Este adevarat ca legiuitorul nu precizeaza expres calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararii de respingere a cererii de dizolvare, insa aceasta nu poate fi decat recursul, iar nu apelul, cum au considerat unele instante.

Aceasta interpretare este impusa nu numai de scopul reglementarii, ci si de interpretarea de ansamblu a celorlalte dispozitii legale existente in materie.

In acest sens, trebuie avut in vedere ca prin art. 31 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, este restransa exercitarea cailor de atac intr-o atare materie, stabilindu-se ca "incheierea de constatare a dizolvarii de drept este supusa numai recursului, la cererea oricarei persoane interesate, in termen de 15 zile de la publicarea prevazuta la art. 30 alin. (3)".

Tot astfel, prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, se prevede ca incheierea judecatorului delegat, prin care se constata dizolvarea de drept a societatilor comerciale care nu si-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990, este supusa numai recursului.

Ca urmare, daca s-ar admite ca exercitarea cailor de atac a apelului impotriva hotararii de respingere a cererii de dizolvare a unei societati comerciale ar insemna sa fie creata o situatie unica, izolata, in vadita discordanta cu celelalte reglementari in materie, tinandu-se seama ca hotararile de admitere a unei asemenea cereri sunt in mod expres supuse numai caii de atac a recursului.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, se interpreteaza in sensul ca hotararea prin care s-a respins cererea de dizolvare a unei societati comerciale poate fi atacata cu recurs in conditiile prevazute de acest text de lege."