Solutia instantei privind plangerea contra actelor procurorului. Nerespectarea termenelor

Practica judiciara neunitara

In recursul in interesul legii inaintat ICCJ, Procurorul general a aratat ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu stabilirea naturii juridice a termenelor prevazute de art.278 alin.3 si art.278¹ alin.2 din Codul de procedura penala si a solutiei ce trebuie data de catre instanta in situatia in care plangerea contra actelor procurorului a fost formulata cu depasirea unora dintre aceste dispozitii legale.

Examenul jurisprudentei in materie penala evidentiaza doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar:

1. Intr-o prima orientare, instantele au apreciat ca nerespectarea termenelor impuse de art.278 alin.3 sau art.278¹ alin.2 din Codul de procedura penala afecteaza exercitarea dreptului procesual de a formula plangere contra actelor procurorului si au sanctionat astfel de situatii prin respingerea plangerii ca tardiva, fie ca inadmisibila sau ca lipsita de temei legal.

2. A doua orientare jurisprudentiala a considerat, dimpotriva, ca nerespectarea conditiilor impuse de art.278 alin.3 sau art.278¹ alin.2 din Codul de procedura penala nu produce niciun efect asupra exercitarii dreptului de a formula plangere impotriva actelor procurorului si a procedat la judecarea pe fond.

Opinia Procurorului general

Procurorul general apreciaza ca termenele prevazute de art.278 alin.3 si art.278¹ din Codul de procedura penala sunt termene peremptorii ce atrag decaderea din exercitiul dreptului procesual de a formula plangere impotriva actelor procurorului si, in consecinta, instanta va respinge, in astfel de situatii, ca tardiva plangerea formulata in temeiul art.278¹ din Codul de procedura penala.

In acest sens, s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul de 9 Judecatori, prin decizia nr.209 din 19 septembrie 2005.

Argumentele Procurorului general:

Art.278¹ alin.1 si alin.2 din Codul de procedura penala instituie conditiile exercitarii dreptului de a formula plangere in fata judecatorului impotriva solutiilor de netrimitere in judecata dispuse de procuror. Dintre acestea, singura conditie care vizeaza problema de drept in discutie o reprezinta necesitatea respectarii conditiei impuse de art.278 alin.3 din Codul de procedura penala - „plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanta sau rezolutie”, respectiv art.278¹ alin.2 din acelasi cod - „in cazul in care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul prevazut de art.277, termenul prevazut in alin.1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile”.

Prin urmare, este necesar a se stabili natura juridica a termenelor instituite de textele legale susmentionate.

Inlantuirea coordonata si sistematizata a actelor de procedura in vederea realizarii justitiei implica inevitabil ideea de desfasurare in timp a intregii activitati. De aici nevoia de a disciplina si sub acest raport actele de procedura prin mijlocirea unor limite si conditiuni de timp.

Astfel, termenele sunt intervale de timp inauntrul carora sau dupa epuizarea carora pot fi indeplinite acte si masuri procesuale sau procedurale.

De altfel, institutia termenului in procesul penal prefigureaza un principiu fundamental al activitatii judiciare, si anume operativitatea.

Jurisprudenta a clasificat termenele, din punctul de vedere al efectelor, in dilatorii, peremptorii si oranduitorii.

Termenele peremtorii sunt acele termene care conduc la o limitare in sensul ca numai inauntrul duratei lor se pot efectua actele de procedura la care se refera.

Or, termenele prevazute de art.278 alin.3 si art.278¹ alin.2 din Codul de procedura penala sunt termene peremptorii deoarece sunt fixate limitele maxime inauntrul carora persoanele interesate pot formula plangere impotriva actelor procurorului, si anume 20 de zile de la comunicarea solutiei de netrimitere in judecata, respectiv 20 de zile care curg de la data expirarii termenului initial de 20 zile de la primirea comunicarii solutiei de netrimitere in judecata.

Termenele peremptorii sunt totdeauna maxime, actul se poate efectua oricand inauntrul acestor termene, dar maxim pana la expirarea lor deoarece tardivitatea in cazul acestora atrage decaderea.

In acest sens, art.185 din Codul de procedura penala stabileste ca atunci cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.

Ca sanctiune, decaderea se apropie de inadmisibilitate, deoarece in ambele cazuri actul este efectuat fara drept, insa la inadmisibilitate lipsa dreptului este ab intio, iar la decadere lipsa dreptului este o consecinta a pierderii dreptului prevazut de lege.

Ca atare, neexercitarea in termenele prevazute de art.278 alin.3 sau art.278¹ alin.2 din Codul de procedura penala a dreptului procesual de a formula plangere impotriva actelor procurorului duce la pierderea acestuia, iar o eventuala exercitare peste termenul prevazut duce la respingerea plangerii ca tardiv formulata.

Apreciez ca aceasta solutie este in acord si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale care prin nenumarate decizii (nr.598 din 8 noiembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.1128 din 14 decembrie 2005; nr.232 din 20 martie 2007, Monitorul Oficial nr.266 din 20 aprilie 2007; decizia nr.667 din 11 septembrie 2007, Monitorul Oficial nr.717 din 23 octombrie 2007; decizia nr.780 din 20 septembrie 2007, Monitorul Oficial nr.717 din 23 octombrie 2007; decizia nr.295 din 9 iunie 2005, Monitorul Oficial nr.626 din 18 iulie 2005) a statuat ca prevederile art.278 alin.3 si art.278¹ alin.2 din Codul de procedura penala reprezinta o concretizare a normelor constitutionale ce consacra liberul acces la justitie si anume art.21 din legea fundamentala, cat si dreptul la un proces echitabil reglementat de art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, fiind instituite tocmai in vederea respectarii exigentei termenului rezonabil, impusa de art.21 alin.3 din Constitutie.

De altfel, o solutie contrara ar da nastere arbitrariului si ar crea premisa ca o persoana, care nu a respectat termenul prevazut de art.278 alin.3 sau de art.278¹ alin.2 din Codul de procedura penala, sa obtina analizarea temeiniciei plangerii sale, desi nu a respectat prevederile legale care ii confera acest drept.

Astfel, petentul care si-ar exercita in mod abuziv dreptul la petitie ar fi incurajat la o asemenea conduita si pe viitor, iar dispozitiile legale ar fi lipsite de finalitate si de eficienta.

Prin urmare, prevederile legale ce reglementeaza materia abordata constituie o masura de asigurare a celeritatii procedurii si de descurajare a abuzului de drept, exercitarea oricarui drept de catre titularul sau neputandu-se realiza decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea unor termene.

In consecinta, instanta investita cu solutionarea plangerii impotriva actelor procurorului va dispune respingerea acesteia ca tardiva in situatia in care nu au fost respectate termenele prevazute de art.278 alin.3 sau art.278¹ alin.2 din Codul de procedura penala.