Plangerea impotriva actelor procurorului. Termene de decadere.

Decizia ICCJ a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 735 din 29 octombrie 2009.

Prin aceasta decizie, ICCJ a admis recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, si a stabilit ca, in urma interpretarii dispozitiilor art. 278 alin. 3 si art. 278 1 alin. 2 din Codul de procedura penala sub aspectul naturii juridice a termenelor, acestea sunt termene de decadere.

Practica neunitara a instantelor de judecata
ICCJ a constatat ca, in practica instantelor judecatoresti, s-a ivit diversitate de solutii cu privire la natura juridica a termenelor prevazute in art. 278 alin. 3 si in art. 278 ¹ alin. 2 din Codul de procedura penala si la efectele depasirii acestor termene prin plangerile formulate impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata.

1.Astfel, unele instante au considerat ca termenele prevazute in art. 278 alin. 3 si in art. 278 1 alin. 2 din Codul de procedura penala nu sunt de decadere, iar nerespectarea lor nu produce efecte asupra exercitarii dreptului de a formula plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de
netrimitere in judecata.

2.Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca termenele de formulare a plangerii la procurorul ierarhic superior si, respectiv, la judecator sunt de decadere, nerespectarea lor atragand nulitatea plangerii si respingerea acesteia ca tardiva.

Potrivit decizie ICCJ, aceste din urma instante au interpretat si au aplicat correct dispozitiile legii.

Argumentele ICCJ:

"Datorita specificului lor actele procedurale au o anumita durata in timp, trebuind sa fie indeplinite intr-un interval strict delimitat de lege.

Prin institutia termenului, astfel cum este reglementata in art. 185—188 din Codul de procedura penala, legea asigura indeplinirea actelor procedurale in intervalele de timp impuse de succesiunea fireasca a etapelor procesuale menite sa garanteze infaptuirea actului de justitie.

De aceea, termenele procedurale prevazute de lege sunt stabilite in vederea garantarii ritmului optim de desfasurare a activitatilor menite sa contribuie la realizarea scopului procesului penal, fara sa impiedice aflarea adevarului sau sa lezeze in vreun fel drepturile si interesele legitime ale partilor.

Spre deosebire de termenele substantiale, care asigura ocrotirea drepturilor si intereselor legitime in caz de restrangere a acestora, termenele procedurale impun efectuarea in ritm rezonabil a tuturor operatiunilor specifice fiecarei faze procesuale. Prin natura lor si efectele pe care le produc, termenele procedurale pot fi peremptorii sau imperative, dilatorii sau prohibitive si oranduitorii sau de recomandare.

Dintre aceste termene, cel peremptoriu este acela inauntrul caruia un anumit act trebuie indeplinit in mod imperativ, depasirea lui atragand nulitatea actului respectiv.

In acest sens, prin art. 185 alin. 1 din Codul de procedura penala s-a reglementat ca nerespectarea termenului prevazut de lege pentru executarea unui drept procesual atrage decaderea din exercitiul acelui drept si nulitatea actului facut peste termen.

In raport cu aceasta reglementare neechivoca a efectelor nerespectarii termenului inauntrul caruia se poate exercita un drept procesual, trebuie examinata si posibilitatea de a se face plangere impotriva actelor procurorului de netrimitere in judecata, in temeiul prevederilor art. 278 alin. 3 si art. 278 ¹ alin. 2 din Codul de procedura penala.

Intr-adevar, in contextul reglementarii plangerii contra actelor procurorului, prin art. 278 alin. 3 din Codul de procedura penala se prevede ca „in cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori, dupa caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanta sau rezolutie, persoanelor interesate....”.

Tot astfel, in cadrul art. 278 ¹ alin. 1 din Codul de procedura penala, prin care este reglementata plangerea in fata judecatorului impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, se subliniaza ca o asemenea plangere se poate face „in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278”...., pentru ca in alin. 2 al aceluiasi articol sa se precizeze ca in cazul in care procurorul ierarhic superior „nu a solutionat plangerea in termenul prevazut in art. 277, termenul prevazut in alin. 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile”.

Or, in aceste conditii, fiind evident ca termenele reglementate in cuprinsul art. 278 alin. 3 si in art. 278 1 alin. 2 din Codul de procedura penala, pentru exercitarea caii de atac a plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, nu pot fi decat termene procedural peremptorii, se impune concluzia ca nerespectarea lor atrage decaderea din dreptul la acea cale de atac si respingerea ei ca tardiva.

Asa fiind, neexercitarea dreptului procesual de a formula plangere impotriva actelor procurorului in termenele stabilite in art. 278 alin. 3 si art. 278 1 alin. 2 din Codul de procedura penala duce la decaderea din acest drept, determinand nulitatea plangerii depuse cu depasirea termenului prevazut de lege, astfel incat calea de atac declarata in astfel de conditii devine tardiva."