Prescriptia extinctiva vs. cererile de lichidare a pretentiilor referitoare la cheltuielile de inmormantare

Prin Decizia nr. 6/2009, ICCJ a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ si a stabilit ca dispozitiile art. 728 raportate la art. 774, art. 775, art. 777 si art. 896 din Codul civil si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, se interpreteaza in sensul ca cererile privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de inmormantare si respectarea traditiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile in termenul general de prescriptie atat in situatiile in care sunt formulate in cadrul actiunii de iesire din indiviziune, cat si atunci cand sunt formulate pe cale separata.

Practica neunitara a instantelor de judecata

ICCJ a constatat ca, in practica instantelor judecatoresti, nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 728 raportate la dispozitiile art. 774, 775, 777 si 896 din Codul civil si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, sub aspectul regimului juridic al cererilor privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de inmormantare, ce reprezinta sarcinile pasivului succesoral, si caracterul prescriptibil sau imprescriptibil al acestora.

I. Astfel, unele instante au apreciat ca pretentiile referitoare la cheltuielile de inmormantare si respectarea traditiilor religioase reprezinta sarcini ale pasivului succesoral, astfel ca urmeaza regimul juridic al actiunii de iesire din indiviziune si, prin urmare, au un caracter imprescriptibil din punct de vedere extinctiv.

S-a motivat ca dreptul de creanta pretins cu acest titlu izvoraste din starea de indiviziune, iar potrivit dispozitiilor art. 774 si 777 din Codul civil, coerezii contribuie si platesc datoriile si sarcinile succesiunii proportional cu partea ereditara a fiecaruia.

Pe cale succesorala se transmit atat activul, cat si pasivul mostenirii.

Ca urmare, starea de indiviziune se reflecta atat asupra activului, cat si asupra pasivului ce compun masa succesorala, iar actiunea de iesire din indiviziune este imprescriptibila, motiv pentru care si creantele avand ca obiect cheltuielile de inmormantare si pentru pomeniri au acelasi caracter.

II. Alte instante, dimpotriva, au considerat ca cererile ce au ca obiect astfel de cheltuieli valorifica un drept de creanta prescriptibil extinctiv in termenul general de 3 ani, calculat de la data nasterii dreptului la actiune.

In motivarea acestei solutii s-a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 774 din Codul civil, pasivul succesoral se compune din datoriile si sarcinile mostenirii, acestea din urma reprezentand obligatiile care, fara a fi existat in patrimoniul defunctului, se nasc in persoana mostenitorilor la deschiderea succesiunii sau ulterior si includ, intre altele, cheltuielile de inmormantare, precum si cele efectuate cu parastasele la diferite intervale de timp, conform obiceiurilor religioase.

Actiunea avand ca obiect suportarea de catre mostenitori a cheltuielilor de inmormantare si a celor legate de obiceiurile religioase practicate in memoria defunctului are un caracter personal, deoarece urmareste valorificarea unei creante si este supusa termenului general de prescriptie de 3 ani, prevazut de dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, indiferent daca se judeca in cadrul procesului de iesire din indiviziune sau pe cale separata.

Prin Decizia nr. 6/2009, ICCJ a confirmat ca aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

Argumentele ICCJ:
"In conformitate cu dispozitiile art. 728 alin. 1 din Codul civil, "Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrarii".

Prin urmare, iesirea din indiviziune se poate cere oricand, indiferent cat timp a trecut de la nasterea indiviziunii (data deschiderii mostenirii), actiunea avand astfel caracterul unei actiuni imprescriptibile, spre deosebire de dreptul de a accepta mostenirea care este prescriptibil in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, in conformitate cu dispozitiile art. 700 din Codul civil.

Solutionand actiunea de impartire a unei succesiuni, instanta trebuie sa aiba in vedere si cererile formulate de mostenitori privind drepturile si obligatiile succesorilor, printre care si cererile de aducere la masa de impartit si a altor bunuri, a fructelor acestora, a datoriilor si sarcinilor succesiunii.

Patrimoniul care se transmite prin succesiune mostenitorilor legali sau testamentari, fiind o universalitate, va cuprinde nu numai drepturile, ci si obligatiile defunctului, transmisiunea vizand, asadar, atat activul, cat si pasivul succesoral.

Astfel, in alcatuirea activului succesoral intra drepturile reale principale sau accesorii (proprietate, uzufruct, uz, abitatie, superficie, servitute, dreptul real de folosinta, ipoteca si gajul), drepturi de creanta sau drepturi patrimoniale rezultand din creatie intelectuala, in timp ce pasivul succesoral cuprinde datoriile si sarcinile mostenirii.

Datoriile succesiunii reprezinta acele obligatii patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor (contractual, legal, delictual etc.), exista in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii, altfel spus "obligatii care il tineau pe defunct la data decesului" si in care, desigur, nu intra acele obligatii care, nefiind transmisibile, se sting prin moartea celui caruia ii incumbau (cum ar fi cele contractate intuitu personae).

Spre deosebire de acestea, sarcinile mostenirii sunt acele obligatii care, fara a fi existat in patrimoniul celui ce lasa mostenirea, se nasc dupa deschiderea succesiunii, dar care decurg tot din faptul decesului lui de cujus.

Sarcinile mostenirii includ si cheltuielile legate de inmormantarea defunctului, atat cele de inmormantare propriu-zisa, cat si cele ce tin de respectarea traditiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului) si contravaloarea unor monumente funerare, toate acestea decurgand din faptul decesului.

Asa cum s-a aratat, datoriile si sarcinile mostenirii constituie pasivul succesoral, iar obligatia suportarii acestuia revine mostenitorilor legali si legatarilor universali si cu titlu universal, adica acelor mostenitori care dobandesc intreg patrimoniul defunctului sau o fractiune din acest patrimoniu.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 774 din Codul civil "Coerezii contribuie la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare in proportie cu ce ia".

Art. 775 din acelasi cod prevede ca "Legatarul cu titlu universal contribuie deopotriva cu erezii in proportie cu emolumentul sau. Cel particular nu contribuie", iar art. 777 prevede ca si "coerezii platesc datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare in proportie cu partea sa ereditara".

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 896 din Codul civil "Legatarul unei fractiuni de ereditate este obligat la sarcinile si datoriile succesiunii testatorului, personal, in proportie cu partea sa si ipotecar pentru tot".

Situatia legatarilor cu titlu particular este diferita, in sensul ca acestia, dobandind numai un anumit bun sau un anumit drept, nu au obligatia de a suporta datoriile si sarcinile mostenirii, asa cum se prevede in art. 775 teza a doua si art. 909 din Codul civil, decat in anumite situatii, si anume: cand legatul are ca obiect o parte dintr-o mostenire care cuprinde atat drepturi, cat si obligatii, cand obiectul legatului se afla in situatia prevazuta la art. 905 din Codul civil, respectiv este un bun ipotecat sau supus dreptului de uzufruct, ori in cazul in care cel care lasa mostenirea i-a impus legatarului o asemenea obligatie.
#PAGEBREAK#
Asadar, mostenitorii universali sau cu titlu universal sunt cei care raspund pentru datoriile succesiunii, iar acestea se impart de drept, chiar din ziua deschiderii succesiunii, proportional cu partea de mostenire primita, fara a se deosebi dupa cum se bucura sau nu de sezina. Aceasta regula se aplica atat in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, cat si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar, desigur, in acesta din urma, intrucat nu are loc confuziunea de patrimonii, raspunderea limitandu-se la cota-parte ce ii revine din mostenire.

Sarcinile mostenirii, nascute dupa decesul celui care lasa mostenirea, sunt asimilate datoriilor mostenirii (art. 893 si 896 din Codul civil) si, in consecinta, ele se suporta de catre mostenitori in conditiile de mai sus.

Cum prin mostenire se transmit nu numai drepturile celui care lasa mostenirea, ci si obligatiile si sarcinile succesiunii, in cadrul actiunii complexe de iesire din indiviziune se solutioneaza, fiind conexe, toate pretentiile reciproce dintre mostenitori, inclusiv cele legate de lichidarea pasivului.

Imprejurarea ca lichidarea pasivului succesoral are loc concomitent cu solutionarea actiunii de iesire din indiviziune, care este imprescriptibila extinctiv, nu poate conduce la concluzia ca, pe cale de consecinta, cererea de impartire intre mostenitori a cheltuielilor de inmormantare urmeaza sa aiba acelasi caracter, caci natura celor doua tipuri de actiuni este distincta, ca urmare a caracterului diferit al drepturilor ce se urmareste a fi valorificate prin fiecare dintre ele.

In materie patrimoniala, regula este prescriptibilitatea actiunilor in justitie, iar exceptia de la aceasta nu se poate face decat printr-o dispozitie expresa derogatorie a legii.

Or, nici in Codul civil, nici in Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva si nici in vreun alt act normativ nu exista vreo prevedere in acest sens, astfel ca, avand in vedere natura patrimoniala a dreptului, se impune concluzia ca actiunile referitoare la cheltuielile de inmormantare, ca sarcini ale mostenirii, au un caracter personal si sunt prescriptibile.

De altfel, acelasi caracter il au numeroase actiuni si cereri care decurg din faptul juridic al decesului unei persoane si au stransa legatura cu transmiterea patrimoniului sau.

Astfel, spre exemplu, sunt prescriptibile dreptul de a accepta mostenirea, dreptul de a cere plata legatului cu titlu particular, actiunea in anularea certificatului de mostenitor pentru vicierea consimtamantului ori necitarea tuturor mostenitorilor, actiunea vizand raportul donatiilor, actiunea pentru reductiunea liberalitatilor excesive.

Intrucat, asa cum s-a aratat, actiunea in legatura cu cheltuielile de inmormantare si cele ocazionate de parastase si obiceiuri practicate ulterior in memoria defunctului are un caracter personal, deoarece urmareste valorificarea unui drept de creanta, ii sunt aplicabile dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, fiind deci supusa termenului general de prescriptie de 3 ani.

O atare actiune este prescriptibila in termenul aratat, indiferent daca pretentia se valorifica in cadrul partajului sau pe cale separata, deoarece institutia prescriptiei are in vedere natura dreptului si nu cadrul procesual in care acesta se valorifica.

Cum posesia exercitata de catre mostenitorul solvens asupra bunurilor succesorale are caracter intrerupator de prescriptie, termenul de prescriptie de 3 ani incepe sa curga, potrivit art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, republicat, de la data formularii cererii de iesire din indiviziune, ce ar putea avea ca rezultat deposedarea creditorului de bunurile succesorale.

Exista insa situatii cand cheltuielile de inmormantare, pomeniri si parastase au fost suportate de catre un tert strain de succesiune. Intr-o astfel de ipoteza, tertul solvens le poate pretinde de la succesorii lui de cujus, in termenul general de prescriptie care curge de la data efectuarii acelor cheltuieli."