Conceptul muncii la domiciliu. Categorii de contracte

Se cuvine sa precizam in acest sens ca in intelesul Codului fiscal, activitatea dependenta este definita ca “orice activitate desfasurata de o persoana fizica intr-o relatie de angajare” (art 7 alin. 1 pct. 2). “Nu actioneaza de o maniera independenta angajatii sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de munca sau prin orice alte instrumente juridice care creeaza un raport angajator/angajat in ceea ce priveste conditiile de munca, remunerarea sau alte obligatii ale angajatorului” (art.127 alin. 3).

Per a contrario, toate celelalte activitati sunt independente, inclusiv cele desfasurate la domiciliul salariatului.

Daca traditional munca la domiciliu se refera, indeosebi, la activitatile manuale, mestesugaresti, precum si la activitati specifice protectiei copilului ori securitatii sociale, predeterminate legal, dezvoltarea informationala si tehnico-stiintifica au condus la aparitia unei modalitati moderne si flexibile de prestare a muncii denumita telemunca.

Modernismul insa nu exclude traditia; munca la domiciliu va continua sa aiba o functie de protectie juridica pentru anumite categorii de persoane care se afla in dificultate, dar se va dezvolta din ce in ce mai mult in baza vointei partilor contractului individual de munca precum si a autoritatilor competente interesate de acest fenomen.

Se subliniaza astfel ca¹ dupa anii ’70 ai secolului trecut, noile metode de organizare a muncii, impuse de impactul revolutiei tehnico-stiintifice, globalizarea tot mai accentuata a comertului cu repercusiuni asupra lumii muncii, inclusiv necesitatea flexibilizarii muncii, ca si necesitatea de a raspunde – cat mai adecvat – presiunii somajului prin imaginarea si a altor modalitati de diminuare a impactului acestuia, au impus necesitatea ca Organizatia Internationala a Muncii sa acorde o atentie din ce in ce mai mare problematicii muncii, sub toate formele in care se desfasoara, inclusiv a acelor forme considerate „munca precara” cum sunt munca la domiciliu, munca in mod independent, munca cu timp partial etc.

In prezent, „Uniunea Europeana este preocupata, in prezent, sa puna in aplicare o politica de modernizare a dreptului muncii in fiecare stat membru, cu scopul de a genera o noua dinamica a locurilor de munca si una de crestere economica. Notiunea de flexibilitate si de securitate sunt in centrul acestei modernizari”.²

„Flexecuritatea (flexecurity, in engleza, flexecurité, in franceza) este o combinatie intre flexibilitate (flexibility; flexibilité) si securitate (security; securité).

Pe cand flexibilitatea semnifica elasticitate, mladiere, deci absenta rigidului, securitatea inseamna liniste, siguranta, absenta pericolelor.

In ceea ce priveste piata muncii, flexecuritatea ar presupune, in acelasi timp si elasticitate , adaptarea la situatiile noi, renuntarea la tipare si rigiditati, noi forme de conlucrare si de prestare a muncii, in scopul dezvoltarii economice si cresterii competitivitatii, dar si stabilitatea si siguranta in munca, protectia salariatilor, garantarea unor activitati si venituri decente, respectarea demnitatii lucratorilor etc. Daca flexibilitatea pare un concept ce avantajeaza angajatorii, securitatea este unul ce-i priveste direct pe lucratori.

Pentru Presedintele Comisiei Europene – José Manuel Barroso, - conceptul flexecuritate «este un mijloc de a garanta atat angajatorilor, cat si lucratorilor sa dispuna de flexibilitatea, dar si de securitatea de care ei au nevoie».”

La randul sau, Vladimir Špidla – Comisarul responsabil cu locurile de munca – declara ca «ceea ce se cheama flexecuritate reprezinta necesitatea de a crea forme de flexibilitate si securitate».

Elementele constitutive ale flexecuritatii sunt:
- adaptarea dreptului muncii, astfel incat sa faciliteze intelegerile contractuale;
- existenta unor politici adecvate pietei muncii pentru a facilitata accesul la locurile de munca, mentinerea acestora sau reintoarcerea in serviciu;
- investitii in formare profesionala continua, ca mijloc de pastrare a locurilor de munca;
- protectie sociala in masura, printre altele, sa securizeze tranzitiile profesionale.”³

Categoriile de contracte individuale de munca specifice institutiei juridice a muncii la domiciliu sunt:
- contractul individual de munca la domiciliu reglementat de Codul muncii;
- conventia individuala de munca la domiciliu a membrului cooperator;
- contractul individual de munca la domiciliu al persoanei cu handicap;
- contractul individual de munca la domiciliu al pensionarului de invaliditate de gradul III;
- contractul individual de munca la domiciliu al asistentului maternal profesionist;
- contractul individual de munca la domiciliu al asistentului personal profesionist;
- contractul individual de telemunca.

__
¹Andrei Popescu, Dreptul international al muncii, Editia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 229.
²Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a IV-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 124.
³Alexandru Ticlea, Flexecuritatea - un concept actual, in Revista romana de dreptul muncii, nr. 6/2007, p. 9 -10.