Comunicarea situatiei economice si financiare a unitatii

In instituirea acestei obligatii¹, legiuitorul nostru a avut in vedere art. 21 din Carta sociala europeana revizuita, conform caruia salariatii si reprezentantii lor au dreptul sa fie informati periodic sau la momentul oportun si de o maniera clara despre situatia economica si financiara a intreprinderii in care sunt incadrati, fiind de inteles ca divulgarea anumitor informatii care pot prejudicia intreprinderilor va putea fi refuzata sau se va putea solicita ca acestea sa fie „confidentiale”.

Avand in vedere ca in temeiul art. 11 alin. 2 din Constitutia Romaniei, textul citat din Carta sociala europeana revizuita face parte din dreptul intern², inseamna ca la aplicarea si interpretarea art. 40 alin. 2 lit. d) din Codul muncii se tine seama si de norma europeana³.

Asa fiind:
• au dreptul sa fie informati salariatii sau reprezentantii lor sindicatele, ori in lipsa acestora, reprezentantii salariatilor (in sensul celor prevazute de art. 224-229 din Codul muncii); informarea va fi periodica, adica la anumite intervale de timp, sau la momentul oportun, adica atunci cand apar schimbari prevazute sau neprevazute in situatia economica si financiara a intreprinderii;
• informarea trebuie sa fie de o maniera clara, deci, lipsita de orice echivoc;
• angajatorul va refuza divulgarea anumitor informatii (sensibile sau secrete) care il pot prejudicia sau are posibilitatea de a solicita destinatarilor acestora sa pastreze confidentialitatea lor.

Cea mai discutata problema este cum, in concret, vor fi comunicate aceste informatii, ce forma vor imbraca. Sunt posibile mai multe solutii, ce vor fi stabilite prin negociere in contractul colectiv de munca.

In legatura cu obligatia angajatorului, de a comunica situatia economica si financiara a unitatii, s-a sustinut ca aceasta este, in esenta, contrara dreptului sau de a-si conduce propriile afaceri, iar divulgarea datelor respective incalca principiul concurentei loiale, prevazut de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, precum si secretul unor date financiare. Curtea Constitutionala, insa, prin Decizia nr. 24/2003, a constatat ca dispozitiile respective „nu obliga angajatorul la comunicarea unor informatii cu caracter de secret profesional ori confidentiale, care sunt de natura sa prejudicieze activitatea unitatii. Obligatia comunicarii vizeaza date generale privind situatia economica si financiara, informatii care trebuie date publicitatii si prin bilantul contabil periodic ce se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, tocmai pentru asigurarea respectarii principiilor economiei pe piata si a cerintelor concurentei loiale. Aceasta obligatie nu aduce atingere principiilor mentionate si prevederilor art. 134 alin, (2) lit. d) din Constitutie si nici nu ingradeste dreptul angajatorului de a-si conduce propria afacere. Curtea mai retine ca salariatii au un interes legitim pentru a cunoaste situatia economica si financiara a unitatii in cadrul careia lucreaza, putand astfel sa aprecieze, in cunostinta de cauza, stabilitatea raporturilor de munca, perspectivele de realizare a drepturilor lor, precum si modul cum trebuie sa actioneze in vederea protejarii intereselor lor comune cu cele ale angajatorului”⁴.

__
¹A se vedea si: Ion Traian Stefanescu, Comentarii referitoare la Legea nr. 371/2005 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea si completarea Codului muncii, in „Revista de drept commercial” nr. 2/2006, p. 115.
²Este motivul pentru care Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 24/2003, a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 40 alin. 2 lit. d din Codul muncii.
³Sigur ca trebuie avuta in vedere si Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare si consultare al angajatilor.
⁴Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a IV-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 529.