Cum poate fi protejata o fotografie portret?

Fotografia portret beneficiaza de aceeasi protectie cu cea pe care dreptul de autor o confera oricarei alte opere. Totusi, mijloacele de informare in masa pot publica o astfel de fotografie fara consimtamantul autorului daca publicarea, in cadrul unei anchete penale, are ca obiectiv sa sprijine politia in descoperirea unei persoane disparute.

Doamna Painer este fotograf profesionist independent si fotografiaza, printre altele, copii din gradinite si din crese. In cadrul activitatii sale, a realizat mai multe fotografii ale Nataschei K. (a conceput fundalul, a stabilit pozitia si expresia fetei, a manevrat aparatul foto si a developat fotografiile).

In anul 1998, dupa ce Natascha K., pe atunci in varsta de 10 ani, a fost rapita, politia austriaca a lansat un apel la sprijin pentru efectuarea cercetarilor, in cadrul caruia au fost utilizate fotografiile realizate de doamna Painer.

Dupa evadarea fetei in anul 2006 si inainte de prima sa aparitie publica, cinci edituri de presa – dintre care patru germane si una austriaca - au publicat aceste fotografii in ziare si pe pagini de internet cunoscute fara a mentiona insa numele autorului sau cu mentionarea altui nume decat cel al doamnei Painer in calitate de autor.

Unele dintre aceste ziare au publicat, in plus, un portret-robot realizat pe calculator, pe baza uneia dintre fotografii, care simula evolutia fetei tinerei fete, data fiind lipsa unei fotografii mai recente pana la prima sa aparitie publica.

Apreciind ca publicarea acestor fotografii incalcase drepturile sale de autor, doamna Painer a solicitat instantelor austriece sa oblige editurile de presa sa inceteze reproducerea si/sau distribuirea fara consimtamantul sau si fara mentionarea numelui sau in calitate de autor a fotografiilor si a portretului-robot. Aceasta a solicitat totodata plata unei remuneratii adecvate si a
unei despagubri.

Handelsgericht Wien (Tribunalul Comercial din Viena, Austria), sesizat cu solutionarea cauzei, solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca dreptul Uniunii confera o protectie mai redusa a dreptului de autor in cazul fotografiilor portret, dat fiind faptul ca acestea ar fi „realiste” si ar oferi posibilitati de creatie artistica limitate. In plus, instanta austriaca urmareste sa afle in ce conditii pot fi utilizate astfel de fotografii de catre mass-media fara consimtamantul autorului lor, pentru necesitatile unei anchete penale. Instanta solicita totodata Curtii sa precizeze in ce conditii poate fi citata o opera protejata.

In hotararea pronuntata astazi, Curtea arata mai intai ca dreptul de autor protejeaza numai obiectele originale, mai precis acelea care sunt considerate o creatie intelectuala proprie a autorului lor. In aceasta privinta, Curtea aminteste ca o creatie intelectuala este proprie autorului sau atunci cand reflecta personalitatea acestuia. Aceasta situatie se regaseste in cazul in careautorul a putut sa isi exprime capacitatile creative cu ocazia realizarii operei facand alegeri libere si creative.

Curtea constata ca autorul unei fotografii portret poate sa faca alegeri libere si creative in mai multe moduri si la momente diferite pe parcursul realizarii fotografiei. Astfel, in stadiul fazei preparatorii, autorul poate alege amplasarea in cadru, pozitia persoanei care urmeaza sa fie fotografiata sau lumina. La momentul realizarii fotografiei portret, el poate alege incadrarea, unghiul de fotografiere sau atmosfera creata. In sfarsit, cu ocazia developarii cliseului, autorul poate alege dintre diversele tehnici de developare existente tehnica pe care doreste sa o adopte sau poate proceda, daca este cazul, la utilizarea de programe informatice.

Prin aceste alegerile diferite, autorul unei fotografii portret este astfel in masura sa ii imprime operei create „nota personala”. In consecinta, o fotografie portret este protejata de dreptul de autor, atunci cand este expresia capacitatilor creative ale autorului sau. In plus, Curtea subliniaza ca aceasta protectie este identica cu protectia conferita altor opere, printre care operele fotografice.

In continuare, Curtea aminteste ca, potrivit dreptului Uniunii, intinderea protectiei dreptului de autor poate fi limitata, cu titlu derogatoriu, atunci cand opera protejata este utilizata pentru scopuri de siguranta publica, de exemplu, in cursul unei anchete penale care urmareste descoperirea persoanei disparute. In aceasta privinta, Curtea arata ca numai statele – iar nu editurile de
presa - trebuie considerate responsabile si apte sa garanteze siguranta publica prin masuri adaptate, precum difuzarea unui apel la sprijin pentru efectuarea cercetarilor.

Totusi, nu este exclus ca o editura de presa sa poata contribui in mod punctual la realizarea unui obiectiv de siguranta publica, de exemplu, prin publicarea unei fotografii a unei persoane cautate. Aceasta initiativa a mijloacelor de informare in masa trebuie sa se incadreze insa in contextul unei actiuni desfasurate de autoritatile nationale si trebuie sa fie luata in acord si in coordonare cu acestea pentru a evita riscul de a periclita masurile luate de autoritatile mentionate.

Curtea a precizat totodata ca, in cursul unei anchete, o fotografie poate fi publicata de catre mijloacele de informare in masa fara ca acestea sa fi obtinut, in prealabil, un apel concret, actual si expres din partea autoritatilor de siguranta in acest sens.

In sfarsit, in ceea ce priveste citarea operelor protejate, Curtea aminteste ca operele care au fost facute deja cunoscute publicului in mod legal pot fi citate cu conditia sa fie indicata sursa, inclusiv numele autorului, cu exceptia cazurilor in care acest lucru se dovedeste imposibil. In aceasta privinta, Curtea raspunde argumentelor invocate de editurile de presa potrivit carora ar fi obtinut fotografiile realizate de doamna Painer de la o agentie de presa, dar ar fi intampinat dificultati in identificarea autorului si nu ar fi putut indica numele acestuia pe fotografii. Curtea considera ca agentia de presa – in masura in care a intrat in posesia acestor fotografii in mod licit, mai precis cu consimtamantul autorului – trebuia sa comunice editurilor numele autorului. In consecinta, editurile erau obligate, la randul lor, sa indice acest nume in ziarele pe care le publica.

Totusi, Curtea precizeaza ca este posibil totodata ca autoritatile nationale de siguranta austriece sa fi fost la originea publicarii fotografiilor realizate de doamna Painer. Intr-o asemenea ipoteza, indicarea numelui autorului nu era necesara. In consecinta, intr-o astfel de situatie si cu conditia ca numele autorului sa nu fi fost indicat, se impune numai indicarea sursei acestor fotografii, iar nu si a numelui autorului lor.