“Nimeni” este un pronume negativ care indică inexistența unei ființe. Îl putem utiliza exact în forma asta numai în cazul unor construcții precum:
Am intrat în camera și nu era nimeni.
Nu mi-a spus nimeni ce trebuie să fac.
Nimeni nu și-a facut tema.
N-am văzut pe nimeni la masă.
Adică, doar atunci când el poate răspunde la întrebările “cine?” sau “pe cine?” (spre exemplu, dacă ne raportăm la primul enunț din cele de mai sus - Cine nu era în cameră? - Nimeni.)
Atunci când trebuie să răspundă la întrebarea “cui?” sau “a/ai/ale cui?”, ca să fie corect folosit, pronumele “nimeni” trebuie să devină “nimănui”. Astfel, corect este să spunem:
N-am spus nimănui. (Cui n-am spus? Nimănui.)
N-am cerut nimănui.
Nu dau nimănui.
Câinii străzii sunt câinii nimănui. (Ai cui sunt câinii străzii? Ai nimănui.)
Citiți aici toate articolele publicate în Ghidul pentru supraviețuirea limbii române.
Comentarii articol (17)