Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt prevăzute, în mod exclusiv, de Codul muncii, iar una dintre acestea este celebrată în luna august. Mai precis, este vorba despre data de 15 august (Adormirea Maicii Domnului), zi în care salariații cu program obișnuit, de luni până vineri, s-au bucurat de timp liber (a picat într-o luni).
De altfel, a fost doar cea de-a patra zi de sărbătoare legală din 2016 ce a picat în timpul săptămânii de lucru, după 1 ianuarie (din moment ce a doua zi din 2016 a picat într-o sâmbătă), 2 mai (din moment ce prima zi de Paște și Ziua Muncii s-au suprapus într-o duminică) și 20 iunie (din moment ce prima zi de Rusalii a fost duminica).
În continuare, până la finele anului în curs mai sunt patru libere legale, dintre care trei pică în timpul săptămânii, astfel:
- Sfântul Andrei - 30 noiembrie (miercuri);
- Ziua Naţională a României - 1 decembrie (joi);
- prima şi a doua zi de Crăciun - 25 şi 26 decembrie (duminică şi luni).
Aşadar, angajatorii au fost obligaţi să acorde liber salariaţilor pe 15 august, în caz contrar primii dintre aceştia riscând amenzi cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei. Totuşi, Codul muncii dispune că anumite categorii de salariaţi trebuie să se prezinte la lucru chiar și în zilele nelucrătoare de sărbătoare legală, astfel încât au existat persoane care au lucrat cu ocazia Adormirii Maicii Domnului (cazul angajaţilor din unităţile sanitare şi cele de alimentaţie publică, precum şi cei cu locuri de muncă în care activitatatea nu a putut fi întreruptă din cauza caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii).
Pentru munca prestată în zilele nelucrătoare de sărbătoare legală, angajații au dreptul la compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Dacă din motive întemeiate nu se pot acorda zile libere, salariații au dreptul la un spor de minimum 100% din salariul de bază (corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru).
Angajatorii care nu dau liber salariaților în zilele de sărbătoare legală sau care nu acordă compensațiile amintite celor care lucrează în aceste zile pot fi amendați cu sume cuprinse între 5.000 și 10.000 de lei. Potrivit normelor în vigoare, angajatorii care nu asigură compensarea cu timp liber corespunzător în decurs de 30 de zile sau care nu acordă sporul salarial menţionat riscă să primească amenzi cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei.
Revenind la luna august, potrivit calculelor noastre, au existat 22 de zile lucrătoare, o premieră pentru anul 2016, în condiţiile în care lunile februarie, aprilie, mai, iunie şi iulie au avut 21 de zile lucrătoare, ianuarie 20, iar martie 23 de astfel de zile.
Atenţie! Persoanele care aparţin altor culte religioase legale -- în afară de cele creştine -- mai beneficiază şi de două zile pentru fiecare dintre cele trei sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele respective. Aveţi detalii aici.
Notă: Din 2017, salariații ar putea să stea acasă pe 24 ianuarie, asta dacă o propunere legislativă în acest sens, ce figurează pe ordinea de zi a deputaţilor, va primi votul decisiv din partea acestora. Detalii suplimentare sunt aici.
Ce informaţii trebuie să cuprindă statul de salarii?
Statul de salarii este reglementat de Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2634/2015, care aprobă normele specifice de întocmire şi utilizare a documentelor financiar contabile.
De altfel, statul de salarii are două întrebuinţări importante: serveşte ca document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor şi al contribuţiilor şi al altor sume datorate, fiind totodată şi document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Reglementările legale stabilesc că documentul se întocmeşte lunar (pe secţii, ateliere, servicii etc), într-un exemplar sau în două, după caz. La baza unui stat de salarii stau, printre altele, documentele care atestă timpul lucrat efectiv, listele de avans, de concedii de odihnă sau certificatele medicale.
De asemenea, statele de salarii trebuie să includă plăţile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul, lichidările, indemnizaţiile de concediu, astfel încât să ofere o imagine cuprinzătoare asupra întregii sume a salariilor calculate şi a reţinerilor legale din perioada de decontare respectivă.
Statul de salarii trebuie sa conţină, în mod obligatoriu, cel putin informaţii despre:
- denumirea unităţii, secţiei, serviciului etc;
- denumirea formularului;
- întocmit pentru luna, anul;
- numele şi prenumele salariaţilor;
- venitul brut;
- contribuţia individuală de asigurări sociale;
- contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
- contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate;
- cheltuieli profesionale;
- venitul net;
- deducere personală de bază;
- deduceri suplimentare;
- venitul bază de calcul;
- impozitul calculat şi reţinut;
- salariul net.
Totodată, statul de salarii trebuie semnat, pentru confirmarea exactităţii calculelor, de către persoana care îl întocmeşte.
Referitor la arhivarea statului de salarii, acesta se păstrează fie la compartimentul financiar-contabil, separat de celelalte acte justificative de plăţi, fie la compartimentul care a întocmit statele de salarii, după caz.
Comentarii articol (0)