Formarea profesională
În baza dispoziţiilor Codului Muncii, angajatorii români au obligaţia de a asigura angajaţilor participarea la programe de formare profesională cel puţin o dată la doi ani, dacă societatea are cel puţin 21 de salariaţi, şi cel puţin o dată la trei ani, dacă societatea are sub 21 de salariaţi. În cazul în care societatea are mai mult de 20 de salariaţi, angajatorul are, de asemenea, obligaţia de a elabora anual şi de a aplică planuri de formare profesională.
Despre obligația angajatorilor de a-și trimite angajații la cursuri de formare profesională și sancțiunile pe care le riscă cei care nu o fac, AvocatNet.ro a scris deja în articolul Angajatorii trebuie să-și trimită salariații la cursuri de perfecționare. Cum sunt sancționati aceștia dacă nu respectă obligația.
Înregistrarea fiscală a punctului de lucru
Legea nr. 273/2006 privind finanţelor publice locale prevede că “orice persoană subiect al unui raport juridic fiscal, care are organizată o entitate, cu sau fără personalitate juridică, la altă adresa decât sediul social al subiectului respectiv, cu minimum 5 persoane care realizează venituri din salarii, are obligaţia să solicite înregistrarea fiscală a entităţii respective, ca plătitoare de salarii şi de venituri asimilate salariilor, la organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a cărui rază teritorială se află adresa unde se desfăşoară efectiv activitatea acelei entităţi”.
Firmele care vor să își deschidă un punct de lucru în alt județ decât cel în care își desfășoară activitatea trebuie să parcurgă câteva etape despre care AvocatNet.ro a scris în detaliu în articolul Vrei să îți deschizi un punct de lucru? Iată cum procedezi.
Contractul colectiv de muncă
Prevederile Codului Muncii menţionează că “negocierea colectivă (a contractului colectiv de muncă) la nivel de unitate este obligatorie, cu excepţia cazului în care angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de salariaţi”.
Mai multe informații despre conținutul și negocierea unui contract de muncă găsiți în această serie de articole publicate de AvocatNet.ro.
Concedierea colectivă
Codul Muncii defineşte concedierea colectivă că fiind “concedierea, într-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoană salariatului, a unui număr de:
a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;
b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;
c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi”.
Fondul de handicap
Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede că “autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi. Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condiţiile prevăzute mai sus pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii:
a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;
b) să achiziţioneze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unităţile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute mai sus”.
Mai multe informații de ordin contabil despre cum puteți să vă achitați de această obligație, în cazul în care firma are peste 50 de salariați și nu a angajat persoane cu handicap, puteți găsi în articolul Firmele mari trebuie să angajeze persoane cu handicap, altfel datorează bani la stat.
Impozitul pentru microîntreprinderi
Conform Codului Fiscal, „cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt de 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulţi salariaţi şi de 3%, pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi”.
Vă reamintim că microîntreprinderile pot plăti impozit de 1% și în lipsa unui angajat cu normă întreagă. AvocatNet.ro a scris despre variantele permise de legislație în acest articol.
Comentarii articol (0)