Soluție alternativă: Pe cine pedepsim atunci când un proiect eșuează?

Derularea oricărui proiect presupune, mai înainte de toate, o planificare amănunțită:

• ce obiective trebuie să atingem?
• care sunt resursele pe care le avem la dispoziție?
• în cât timp trebuie să ducem proiectul la bun sfârșit?
• cine sunt responsabilii activităților planificate?

Dar nu întotdeauna proiectele sunt unele de succes, astfel că și posibilitatea eșecului trebuie să fie discutată și asumată de către persoanele implicate în derularea activităților. Cu alte cuvinte, cine va fi penalizat pentru eșec și în ce fel va fi stabilit gradul de vinovăție al fiecăruia?

Și pentru că, de multe ori, se întâmplă exact lucrul cel mai puțin dorit, un proiect este caracterizat de șase etape:

1. Entuziasmul general

În fazele incipiente, toți membrii echipei sunt încrezători, iar niciun obiectiv nu pare prea greu de atins. Asta se întâmplă, însă, pentru că munca încă nu a început.

2. Sudoare

Atunci când proiectul demarează, iar activitățile trebuie să fie derulate conform planificării, apar problemele: timpul alocat nu este suficient, resursele financiare nu ajung  și nimic nu merge conform planificării. Totuși, proiectul se află încă la debut, astfel că toată lumea lucrează din greu pentru respectarea termenelor și încadrarea în buget.

3. Deznădejde

Energia și entuziasmul nu vor ține la nesfârșit, iar asta este adevărat și în cadrul unui proiect. Pe măsură ce timpul trece, se vor aduna nereușitele, iar oamenii vor începe să își facă griji pentru nereușită.

4. Căutarea vinovaților

În acest moment, eșecul proiectului este o certitudine: bugetul a fost depășit, iar obiectivele nu au fost nici pe departe atinse, astfel că este momentul în care se vor căuta vinovații.

De-a lungul derulării proiectelor, vinovații cu siguranță au lăsat “urme”: fie că nu au semnat fișele de prezență, fie că nu au alocat la momentul potrivit resursele necesare, vinovații vor fi cu siguranță identificați.

În multe situații, însă, vinovații nu pot fi trași la răspundere, ca urmare a poziției lor în cadrul firmei. Dacă însă proprietarul afacerii se face vinovat de eșec, oare cine va avea curajul de a-i spune asta?

5. Pedepsirea nevinovaților

Atunci când vinovații nu pot fi pedepsiți, se vor căuta persoanele potrivite asupra cărora să fie “aruncată” întreaga vină. De obicei, persoanele care primesc reproșurile sunt cei mai noi în organizație sau cei aflați la un nivel de jos al organigramei. Cu alte cuvinte, sunt pedepsiți cei care nici dacă ar fi vrut, nu ar fi putut schimba într-un mod esențial desfășurarea proiectului.

6. Premierea celor care nu au avut nicio treabă cu proiectul

Dacă adevărații vinovați au fost „acoperiți”, putem avea o altă abatere de la orice regulă de eficiență economică, nu? Cei cu adevărat vinovați nu vor reclama niciodată incorectitudinea, iar cei nevinovați deja au fost pedepsiți.

Prin urmare, proiectul va fi raportat ca fiind de succes, iar cei care au avut cea mai mică implicare vor fi cei care își vor asuma cele mai multe merite.

Totul ar putea fi doar un banc, sau cel mult o situație pur teoretică, dacă nu am găsi la fiecare pas exemple concrete: fie că reabilitarea unei străzi nu este făcută cum trebuie, un acoperiș reparat rezistă doar până la prima ploaie sau plătim sume exorbitante pe lucruri inutile.

De aceea, de multe ori, avem impresia că ne aflăm într-un scenariu alternativ, în care lucrurile se întâmplă fără sens.