În recent publicatul Cod deontologic al avocatului român, într-un capitol distinct, intitulat "Publicitatea și comunicarea cu mass media", se spune în felul următor: "Termenul «publicitate» se referă la orice formă de prezentare a activității și serviciilor avocațiale, în scopul promovării acestora în fața publicului. Publicitatea nu include comunicările făcute de avocat, în virtutea libertății sale de exprimare și în scopul apărării intereselor clientului ori participării avocatului la o dezbatere cu privire la chestiuni de interes public".
Totuși, deși comunicările de acest fel nu sunt considerate publicitate, ele nu pot conține referiri la:
- onorariile sale;
- garanția rezultatului;
- mențiuni comparative și/sau denigratoare;
- orice referire la funcții sau activități care nu au legătură cu exercitarea profesiei de avocat, precum și orice referire la rolurile jurisdicționale ori în cadrul altor autorități publice;
- mențiuni privind rezultatele obținute, identitatea clienților, numărul de dosare, cifra de afaceri sau procentajul de succes.
În promovarea serviciilor sale, avocatul nu se poate folosi de notorietatea clientului său, în niciun caz.
Codul deontologic vine așadar cu această precizare importantă și stabilește că avocatul e liber să informeze publicul despre serviciile pe care le oferă. Condiția? Informația să fie fidelă, obiectivă și veridică și să respecte principiile esențiale ale profesiei, reglementările profesionale și regulile unei concurențe loiale și oneste.
"Publicitatea unui avocat sau a unei forme de exercitare a profesiei, indiferent de media utilizată – în presă, radio, televiziune, platforme online, prin comunicare electronică ori prin alt mijloc – este autorizată în măsura în care nu conține informații false ori care ar putea induce publicul în eroare sau ar afecta imaginea profesiei ori reputația colegilor", mai scrie în Cod.
În fine, normele din Codul deontologic trebuie respectate de avocați. Altfel, nerespectarea constituie temei pentru pornirea unei proceduri disciplinare.
Regulile de publicitate, în vigoare din 2014
Regulile actuale de publicitate în avocatură au fost puse în aplicare la începutul lui 2014, prin modificări aduse Statutului profesiei de avocat. Și nu au fost primite bine la vremea aceea, pentru că erau văzute de avocați ca mult prea limitative. În opinia unora, făceau din avocatura din România o "profesie secretoasă și opacă", totul în defavoarea clienților. Erau, de altfel, și nemulțumiri referitoare la faptul că UNBR nu s-ar fi consultat deloc cu avocații pe această temă.
"Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este distinctă de publicitatea profesională, care urmărește promovarea profesiei de avocat (și pe care o poate face, de principiu, numai un organ al profesiei - n.red.). Publicitatea formelor de exercitare este constituită din orice formă de comunicare publică, indiferent de mijloacele utilizate, care urmărește să aducă la cunoștința publicului informații asupra naturii ori calității practicii profesionale", scrie în statut.
Apoi, Statutul prevede ce mijloacele de publicitate pot folosi avocații și firmele de avocatură (de exemplu: amplasarea unei firme în anumite condiții, anunțuri de publicitate, pagini de internet, publicarea de articole), precum și ce chestiuni nu sunt permise, cum ar fi: publicarea unor materiale cu conținut publicitar în publicații, altele decât cele de specialitate ori care nu sunt destinate publicului larg; racolarea clientelei; utilizarea, în scopul realizării corespondenței prin e-mail sau al postării unei pagini web, a unui domeniu de internet rezervat de un operator economic în scopul prezentării sale.
Statutul prevede totul în detaliu: cum pot să arate firme, cărțile de vizită, ce poate cuprinde corespondența, la ce nu se pot referi broșurile de prezentare generală, cât de mare poate fi anunțul din presa scrisă ș.a.m.d.
"Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclamă în scopul dobândirii de clientelă", scrie în Statut. Oricare ar fi mijlocul de publicitate utilizat, sunt interzise, conform actului, următoarele:
- mențiunile autolaudative sau comparative;
- nominalizarea clienților din portofoliu sau indicarea litigiilor în care forma de exercitare a profesiei a fost sau este implicată;
- informațiile privind realizările de ordin financiar, cifra de afaceri sau succesele profesionale;
- furnizarea de informații în vederea includerii în clasamente întocmite pe criterii financiare;
- mențiunile referitoare la valoarea serviciilor oferite de avocat, la gratuități sau la modalitatea de plată și care constituie politici de dumping;
- orice afirmații contrare demnității persoanelor, profesiei sau justiției;
- orice forme de publicitate realizate de către terți.
"Nerespectarea obligațiilor prevăzute de Lege și de prezentul statut privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei de avocat prin fapte săvârșite în nume propriu sau în numele și pentru forma de exercitare a profesiei din care avocatul face parte constituie abatere disciplinară gravă", se precizează foarte clar în statut.