Cei care au nevoie de spitalizare sau alte feluri de îngrijire medicală din cauza faptei altcuiva nu trebuie să scoată bani din propriul buzunar ca să acopere costurile acestor îngrijiri, potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Acele cheltuieli sunt recuperate ulterior de cei care au acordat asistența medicală de la cel vinovat.
"Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale", scrie, mai exact, în Legea nr. 95/2006.
Anul trecut, ICCJ a venit, printr-un recurs în interesul legii, cu o precizare foarte importantă în această materie. Potrivit Curții, cel vătămat nu poate fi obligat să suporte cheltuielile medicale nici atunci când autorul vătămării e necunoscut sau nu răspunde penal. Decizia ICCJ nr. 22/2017 deveni obligatorie pentru toate instanțele astăzi, fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 43.
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (cele citate mai sus - n.red.), persoana care a suferit o vătămare corporală prin fapta altuia nu poate fi obligată, către furnizorul de servicii medicale, la plata cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical de care a beneficiat în cadrul unităţii medicale respective, potrivit legii, în limitele pachetului de bază ori minimal, după caz, în situaţiile în care autorul vătămării nu a fost identificat sau persoana vătămată nu a formulat sau şi-a retras plângerea prealabilă ori a intervenit împăcarea părţilor", scrie în decizia Curții.
Chestiunea a fost analizată de Curtea Supremă ca urmare a unei solicitări a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Constanța. Concret, magistrații au vrut să știe dacă prevederea din Legea nr. 95/2006 se aplică în următoarele situații: când autorul vătămării nu e identificat (inclusiv atunci când persoana vătămată nu îi dezvăluie identitatea) ori când autorul nu răspunde penal pentru că persoana vătămată a retras plângerea sau nici nu a formulat una, pentru că părțile s-au împăcat, așa cum prevede legea penală sau fiindcă fapta nu a fost comisă cu vinovăția cerută de lege.
Judecătorii ICCJ au considerat că făptuitorul poate fi chemat în judecată în instanța civilă, pe cale separată, pentru a se recupera de la el respectivele cheltuieli, în situația în care nu răspunde penal pentru că nu a intervenit împăcarea părților.
"(...) autorul vătămării poate fi chemat în judecată pe cale civilă separată, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în limitele pachetului de bază ori minimal, în situaţia în care acesta nu răspunde penal, întrucât a intervenit împăcarea părţilor", scrie în decizia Curții.
Notă: Printr-un recurs în interesul legii se urmăreşte să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor legale, atunci când se constată că prin hotărâri judecătoreşti definitive, aceeaşi prevedere legală a fost interpretată şi soluţionată în mod diferit de către instanţele de judecată. Deciziile care reprezintă recursuri în interesul legii sunt date de ICCJ atunci când e sesizată în acest scop și sunt obligatorii pentru toate instanțele de la momentul când se publică în Monitorul Oficial.
Comentarii articol (1)