Ești interesat să cumperi un bun la mâna a doua de la cineva care ori s-a plictisit de el ori nu-l mai vrea, oricare ar fi motivul. Și interesul tău crește când vezi că bunul e încă în garanție, iar cumpărătorul îți pune în cutie cu dragă inimă și certificatul și factura și toate celelalte documente cu care a cumpărat el bunul de la comerciant. Apoi, vânzătorul se gândește să țină morțiș de prețul fixat de el, tocmai pentru că îți oferă bunul în garanție. Prin urmare, te gândești, dacă se întâmplă ceva cu el, mergi la service și totul va fi (cel puțin) bine.
Dar oare chiar îți servește, în practică, faptul că bunul e în garanție, din moment ce tu nu ești primul cumpărător? Am cerut lămuriri pe acest subiect de la ECC România, iar răspunsul e următorul: e mai complicat decât pare!
"Vânzarea unui bun între două persoane fizice nu intră în sfera protecției consumatorilor și, automat, nici sub incidența legilor din acest domeniu", ne-a spus Irina Chirițoiu, director executiv al ECC România.
Practic, când Grigore vinde Maricicăi un telefon mobil în garanție, iar Maricica are probleme cu el, prevederile din domeniul protecției consumatorilor nu se aplică, iar Maricica nu poate să-și ceară drepturile în baza acestor legi, pentru că ea nu e consumator și Grigore nu e profesionist, așa cum se cere în legislație.
După cum punctează Irina Chirițoiu, dacă ne luăm după Codul civil, vânzătorul (Grigore) transmite, odată cu proprietatea bunului vândut (telefonul), drepturile accesorii pe care le-a avut și el, cum este și dreptul la garanția legală a bunului (tot ce trebuie să știi despre garanția bunurilor, aici). În practică, spune specialistul, lucrurile nu prea stau așa. Dacă e vorba doar de o simplă reparație, atunci nu va fi o problemă. Dar dreptul la garanție poate să însemne și înlocuirea produsului cu altul la fel sau returnarea banilor, după caz. Aici intervine problema Maricicăi.
"Produsul poate fi acceptat în service pe baza bonului și a garanției și reparat, dar dacă produsul nu se mai poate repara și trebuie înlocuit sau trebuie restituită suma de bani, lucrurile se complică, pentru că înlocuirea și restituirea se face de către comerciant și nu de service. Garantia este dată de comerciant produsului, dar dreptul de înlocuire sau restituire a banilor îi revine consumatorului, conform relației directe/ contractuale pe care o are cu comerciantul de la care a cumpărat produsul", explică Irina Chirițoiu.
Dacă Grigore vinde telefonul care nu funcționează și pe care o simplă reparație nu-l aduce în stare de funcționare, iar el nu-i spune asta Maricicăi, atunci ea se va trezi cu o mare problemă, întrucât există riscul să fie refuzată cu privire la înlocuirea telefonului, nefiind ea primul proprietar. Dacă ar fi cumpărat bunul direct de la comerciant, atunci ar fi beneficiat de tot ceea ce presupune dreptul la garanție, fără dar și poate.
"Mai apare o situație: dacă produsul a fost achitat de cumpărătorul numărul 1 cu banii jos și a primit un bon fiscal și o garanție pe care scrie doar numele produsului și codul aferent, atunci nu este nicio problemă, dar dacă cumpărătorul numărul 1 achită cu cardul și astfel îi apare numele pe bon/ factură, atunci e clar că în sistemul comerciantului el apare drept cumpărător și nu al doilea cumpărător. Și, atunci, ne aflăm în situația în care cumpărătorul numărul 2 trebuie să facă dovada că a luat de la cumpărătorul numărul 1 produsul", spune Irina Chirițoiu. Or, asta ar însemna un contract scris, spre exemplu.
Recomandarea specialistului: "În astfel de cazuri ar fi bine să se finalizeze tranzacția dintre persoanele fizice printr-un acord scris prin care se cedează toate drepturile și obligațiile către cumpărătorul numărul 2 -- asta ca să nu existe probleme ulterioare", a concluzionat directorul executiv al ECC România.
Notă: Materialul de față face parte dintr-o serie de articole dedicate fenomenului Black Friday, cu scopul de informare a cumpărătorilor în privința drepturilor pe care le au în relația cu comercianții. Articolele din această serie pot fi citite aici.
Comentarii articol (1)