România, condamnată la CEDO pentru lipsirea nelegală de libertate a unei persoane cu probleme psihice

România a primit azi o condamnare la CEDO într-un caz privind o persoană cu tulburări psihice care e închisă într-un spital de psihiatrie încă din 2007, fără să se dovedească concret necesitatea prelungirii măsurii internării medicale. Potrivit comunicatului de presă al CEDO, România trebuie să-i plătească reclamantului aproape 40.000 de euro cu titlu de despăgubiri.

Pe scurt, reclamantul a făcut obiectul unor reclamații penale la începutul anilor 2000, în urma cărora s-a descoperit faptul că acesta suferă de o tulburare psihică care, în teorie, l-ar face un potențial pericol pentru cei apropiați și pentru societate. Astfel, reclamantul a fost internat medical, însă acuzațiile penale aduse împotriva sa nu s-au mai concretizat în instanță și el nu a ajuns să fie condamnat pentru nimic.

Cu toate acestea, în baza unui raport medical întocmit în urmă cu mai bine de zece ani și a acuzațiilor penale aduse, dar neconcretizate într-o condamnare, reclamantul de la CEDO a rămas internat în spital un deceniu întreg, fără baze legale sau justificări admisibile, iar autoritățile nu au dovedit că acesta ar mai prezenta, în continuare, un pericol pentru societate. Fiecare prelungire a măsurii internării s-a făcut în baza unor concluzii neactualizate și a respectivelor acuzații penale, în contextul în care pacientul a demonstrat, în spital, că nu prezintă un pericol pentru nimeni și nu este violent.

Revizuirea măsurii de internare medicală, deși s-a făcut de mai multe ori, a durat mult prea mult de fiecare dată (câte 15 luni, 16 luni și trei ani și opt luni), au mai punctat judecătorii, acesta fiind un alt motiv ce a atras condamnarea României în acest caz.

Apoi, deși anul trecut cel internat a obținut o decizie prin care se stabilește că nu mai există motive ca el să rămână internat, el nu a fost pus în libertate nici la acest moment, în lipsa efectuării unor proceduri adecvate. Or, în acest caz, șederea sa într-un centru pentru cei cu tulburări psihice este complet arbitrară.

Judecătorii Curții au atras atenția României asupra necesității de a verifica situația și a altor persoane internate în condiții similare reclamantului, întrucât cazul lui a relevat serioase probleme în sistem. Apoi, au mai spus judecătorii, trebuie să existe reglementări naționale care să le apere mai bine drepturile celor care sunt supuși internării medicale: dreptul la apărare, asigurarea celerității procedurilor și a temeiniciei deciziilor de internare medicală dispuse.

Notă: Deciziile date la CEDO sunt repere obligatorii pentru judecătorii români care se confruntă cu cazuri similare. Deciziile date de o Cameră a CEDO pot fi retrimise apoi Marii Camere, pentru o a a doua analiză, însă deciziile date de aceasta din urmă nu mai pot fi contestate în niciun mod. Hotărârile care constată existenţa unor violări au caracter obligatoriu pentru statul român, care e obligat la executarea lor. În cazul de față, autoritățile române sunt obligate să-l pună în libertate pe reclamantul care e încă internat în spitalul de psihiatrie.