Acționarii interesați de o recuperare rapidă a capitalurilor investite într-o afacere doresc alocarea profitului obținut de către societate, fie trimestrial, fie la finalul anului, către plata dividendelor, însă acest lucru poate lăsa afacerea într-o situație dificilă față de ceilalți stakeholderi (acest termen face referire la alți factori interesați de afacere: stat, salariați, instituții financiare etc), atunci când nu se poate face față plăților curente.
Între aceste interese divergente, societatea va trebui să identifice o soluție echilibrată, iar în cele ce urmează sunt enumerate câteva argumente în favoarea remunerării acționarilor, dar și în favoarea păstrării profitului în societate.
Dividendele recomensează acționarii pentru capitalul investit
Acesta este principalul argument în favoarea alocării profitului către dividende. Societățile care acordă dividende permit acționarilor să obțină niște surse de venit trimestrial sau anual, atunci când activitatea desfășurată generează un rezultat pozitiv pentru o perioadă continuă. În mod evident, acționarii preferă această situație, mai ales atunci când valoarea dividendelor este consistentă în raport cu valoarea de piață a companiei.
Alocarea profitului net către dividende a fost încurajată în ultimii ani ca urmare a scăderii impozitului pe veniturile din dividende de la 16% la doar 5%, ceea ce a făcut ca societățile să fie puternic decapitalizate. Totodată, din acest an este posibilă inclusiv împărțirea trimestrială de dividende.
Reinvestirea profitului asigură dezvoltarea companiei
Păstrarea profitului în societate și alocarea lui către investiții permite dezvoltarea și extinderea activității, obținându-se premisele necesare unui profit viitor chiar mai mare.
Mai mult, decizia de a păstra în cadrul societății a profitului obținut este încurajată prin intermediul Codului fiscal, fiind scutită de plata impozitului.
Prin urmare, conform articolului 22 din Codul fiscal, profitul investit este scutit de impozit, însă doar în următoarele situații:
- achiziția de echipamente tehnologice, calculatoare electronice și echipamente periferice;
- achiziția de mașini și aparate de casă, de control și de facturare;
- achiziția de programe informatice, precum și pentru dreptul de utilizare a programelor informatice, produse și/sau achiziționate.
Ținând cont de argumentele enumerate mai sus, nu se poate formula o recomandare acceptată în toate situațiile de către antreprenori. Tocmai de aceea, situația agreată de cei mai mulți dintre aceștia va fi ca societatea să repartizeze o parte profitului către dividende, păstrând în societate resursele financiare suficiente pentru asigurarea desfășurării activității economice viitoare în bune condiții.
Prin urmare, înainte de a aloca profitul obținut către plata dividendelor, acționarii ar trebui să asigure:
- plata la timp a salariilor, pentru a nu perturba stabilitatea resurselor umane. De asemenea, angajații ar trebui plătiți la un nivel mulțumitor, în media pieței sau chiar peste medie, pentru a elimina eventualele plecări din societate ale personalului experimentat;
- plata la timp a impozitelor și contribuțiilor sociale, astfel încât societatea să nu înregistreze dobânzi sau penalități de întârziere. Mai mult, acumularea de datorii la plata TVA peste un anumit plafon va face ca societatea să aplice, în mod obligatoriu, sistemul de split TVA, ceea ce va determina o birocrație suplimentară, dar și cheltuieli în plus;
- la fel ca în cazul comisioanelor și impozitelor datorate statului, societatea nu ar trebui să înregistreze restanțe la rambursarea contractelor de leasing sau a creditelor contractate. Acumularea de datorii către instituțiile de creditare ar putea determina probleme în viitor, în cazul în care societatea va avea nevoie de o capitalizare pe termen scurt prin intermediul unei linii de credit sau refinanțarea datoriilor actuale;
- plata la timp a furnizorilor, pentru a garanta o continuitate în aprovizionarea cu materii prime și materiale. Eventualele probleme legate de plata la timp a furnizorilor pot determina blocaje ale procesului de producție și a încasărilor viitoare.
Dincolo de toate aceste aspecte, societății ar trebui să i se permită să păstreze în conturi o parte a profitului realizat, necesar menținerii unui standard de calitate cel puțin la nivelul industriei sau sectorului de activitate. Acest lucru poate presupune cheltuieli suplimentare pentru formarea personalului, retehnologizare, dar și eventuale extinderi ale activității desfășurate. Chiar și atunci când aceste investiții sunt realizate prin intermediul unor credite bancare, societatea va trebui să asigure o finanțare proprie pentru o parte a acestor cheltuieli.
Prin urmare, nivelul dividendelor plătite acționarilor nu trebuie să vulnerabilizeze societatea față de stat, furnizori, clienți sau instituțiile de credit. Abia după ce aceste obligații de plată sunt îndeplinite, disponibilul rămas ar putea fi distribuit către plata acționarilor.
Acest articol face parte dintr-o campanie de informare despre banii companiei tale și cum poți dispune de ei legal, pe care o vom derula pe parcursul următoarelor luni. Toate articolele din seria CASH-OUT: CUM SCOȚI BANI DIN FIRMĂ publicate până acum sunt disponibile aici.
Comentarii articol (0)