UPDATE: Modificările adoptate la darea în plată sunt neconstituționale. CCR nu e de acord cu impreviziunea

Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, a primit în vară votul favorabil al deputaților și prevede modificarea categoriilor de credite pentru care se poate beneficia de măsura dării în plată. Imediat după adoptare, proiectul a fost contestat la CCR și decizia Curții a venit abia astăzi: prevederile votate sunt neconstituționale și asta înseamnă că legea nu poate intra în vigoare și se întoarce în Parlament. Ea va trebui fie adaptată în funcție de motivarea deciziei CCR (indisponibilă momentan), fie respinsă de tot.

Concret, proiectul de act normativ stipulează și impreviziunea drept condiție la darea în plată, dar asta nu în dezvantajul datornicului, ci invers. Proiectul face însă ceva mai mult decât a stipula impreviziunea ca o condiție de analizat de către judecători și stabilește că se prezumă absolut impreviziunea în anumite situații.

În imprevizune pot fi încadrate o serie de evenimente ce împiedică persoanele care au contractat un credit să-l mai restituie. Astfel, în condiția privind impreviziunea se încadrează, potrivit proiectului, și cazul în care o persoană a fost executată silit prin vânzarea locuinței.

Totodată, darea în plată e propusă în proiect și atunci când are loc creșterea cu peste 20% a cursului de schimb de la data contractării creditului sau în cazul în care gradul de îndatorare al debitorului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul maxim al gradului de îndatorare stabilit de Banca Națională a României.

Celelalte condiții pe care trebuie să le respecte cei ce vor să folosească măsura dării în plată și prezente în legislația în vigoare sunt:

• valoarea sumei împrumutate, la momentul acordării, să nu depăşească echivalentul în lei al sumei de 250.000 euro;
• creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;
• consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea măsurii.

Atenţie! Proiectul de mai sus NU se aplică momentan. În urma deciziei CCR, el se întoarce în Parlament la legiferare, unde poate fi însă și respins.