Se făcea cam așa: mă îndreptam spre facultate, acum mulți ani, când îmi telefonează, cu număr ascuns (că așa era la modă atunci), o duduie de la asigurări care avea numărul meu de telefon de la naiba știe cine, numai de la mine nu (iată de ce vă tot spunem să cereți explicații cu privire la ce fac alții cu datele voastre personale); încerca să-mi vândă o asigurare de viață și de accidente.
Am povestit comedia de mai jos de atâtea ori că... nu m-am plictisit și n-am uitat-o, așa că voi reda aproape fidel dialogul purtat, căci "mi-a plăcut" abordarea ei atât de mult că l-am reținut mai bine ca pe Tatăl Nostru:
- Vă interesează oferta noastră?
- Nu.
- Sunteți sigură?
- Da.
- Știți ce acoperă aceste asigurări, nu?
- Tovarășă, am 21 de ani, abia m-am trezit la viață și dumneata mă pui să mă pregătesc de moarte și accidente brutale?
- Dar nu e numai pentru dumneavoastră neapărat, este și pentru cei dragi.
- Doamnă, am 21 de ani! DOUĂZECI ȘI UNUL! Dacă mor, numai părinții mei vor suferi după mine. Și nu vor plânge după banii pe care deja îi toacă pe capul meu! Nu produc, doar consum.
- Să nu vă sperie suma de bani de plată, este destul de mică, continuă duduia, ca și cum împotrivirea mea sarcastică era doar sunet de fundal. Să vă explic...
- Tanti, NU mă interesează. Nici măcar n-am venituri proprii.
- Dar din ce trăiți, dacă nu aveți venituri?
- Sunt întreținută, doamnă! Mulțumită?
- Cine vă întreține?
Moment în care am închis. Discuția o luase pe o arătură nesimțită. Bătrâna de lângă mine, în autobuz, râdea.
- Ce vrea să-ți vândă, maică, mânca-i-ar focul!
- Pe naiba, doamnă, asta vrea să-mi vândă.
Și, uite așa, o experiență ca asta m-a mânjit de dezgust îndeajuns pentru experiențele viitoare. Orice duduie care m-a sunat să-mi ceară ceva n-a apucat să-mi audă vocea mai mult de trei secunde în telefon înainte să-i urez o zi bună.
Nu pot să nu mă gândesc la Blestemații lui Chuck Palahniuk. La Madison, personajul principal, care, ajungând în Iad, ajunge să lucreze în centrala unde blestemații sunau oameni de pe lumea ailaltă, a viilor, ca să le vândă lucruri de care nu aveau nevoie. Cam așa mi s-a întâmplat și mie cu duduia de la asigurări.
Operatorii aceștia de date personale, companii de tot felul, nu au o divizie de angajați recrutați prin HR Mefisto SRL care ne sună. Sunt ai lor și sunt vii și ne sună de aici, din lumea noastră, primind comisioane, bonusuri și alte recompense pe numărul de capete ce le conving să cumpere lucruri de care nu au nevoie absolut deloc. Munca lor e cuantificabilă și îi respect până-ntr-acolo unde marketingul se oprește la limita bunului simț. Și dacă reușesc să-mi producă o explicație pentru de unde au numărul meu, în special.
V-aș spune, cu sinceră părere de rău, că nu recomand nici transmiterea de date personale prin telefon, din moment ce există tot timpul un dubiu cu privire la identitatea celui de la celălalt capăt al firului de telefon, nici angajarea în contracte sau angajamente în acest fel.
Și mai multă atenție, măcar acum, în al nouălea ceas, cu împrăștierea datelor voastre pe la toți cei care vi le cer.
INSTANTANEELE URBANE sunt o colecție de momente surprinse de oamenii de la avocatnet.ro în viața lor de cotidiană.
Comentarii articol (0)