UPDATE: Cât de mult poate sta un salariat în concediu fără plată și alte aspecte pe care trebuie să le știi despre acesta

„Pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concedii fără plată. Durata concediului fără plată se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern”, scrie în Codul muncii.

În acest act normativ nu vom găsi o limită de zile privind concediul fără plată. Limitarea concediului fără plată e o chestiune care ar trebui să se regăsească în contractul colectiv, dacă există, sau în regulamentul intern.

Important! A intra în concediu fără plată nu înseamnă a absenta nemotivat de la muncă. În primul caz, vorbim de nevoia angajatului de a-și rezolva unele situații personale, pe când, în al doilea caz, vorbim, până la urmă, de o abatere disciplinară.

"Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părților, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale", mai scrie, în Codul muncii. Vorbim, practic, de o situație în care contractul de muncă se suspendă de comun acord. Și concediile pentru formare profesională se pot acorda fără plată, mai prevede actul normativ.

Merită să citești și: Ce trebuie să știi despre cele două tipuri de concediu pentru formarea profesională - plătit și neplătit

Atenție! Concediile fără plată se scad din vechimea în muncă. Fac excepție concediile pentru formare profesională fără plată, acordate în condițiile din Codul muncii (regăsești în acest material o sinteză a celor mai importante aspecte privind concediile pentru formare profesională). 

O reglementare ceva mai bogată a concediilor fără plată au însă bugetarii. "Salariații din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare au dreptul la concedii fără plată, a căror durată însumată nu poate depăși 90 de zile lucrătoare anual, pentru rezolvarea următoarelor situații personale:

a) susținerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituțiile de învățământ superior, curs seral sau fără frecvență, a examenelor de an universitar, cât și a examenului de diplomă, pentru salariații care urmează o formă de învățământ superior, curs seral sau fără frecvență;

b) susținerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariaților care nu beneficiază de burse de doctorat;

c) prezentarea la concurs în vederea ocupării unui post în altă unitate", potrivit Hotărârii de Guvern nr. 250/1992.

Există, așadar, un termen maxim de 90 de zile lucrătoare, pentru situațiile personale enumerate mai sus. Acestora li se mai adaugă și situații în care salariatul are nevoie de liber pentru îngrijirea copilului bolnav de peste trei ani sau pentru tratament medical în străinătate, dacă nu are dreptul la indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, precum și pentru însoțirea soțului/soției/unei rude apropiate la tratament în străinătate.

Aceeași HG nr. 250/1992 mai prevede că se pot acorda bugetarilor concedii fără plată și pentru alte interese personale decât cele de mai sus, pe duratele stabilite prin acordul părților.

Chestiunea rechemării din concediul fără plată ar trebui să fie tranșată, alături de alte aspecte, în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă. Dar ce facem când nu avem nici unul, nici altul, dacă ne gândim la firmele mici, cu până în nouă angajați, care au fost scăpate de obligația de a întocmi un regulament intern?

Dacă salariatul vrea ca acest concediu să se termine mai repede decât s-a stabilit, trebuie să facă o cerere la angajator, însă acesta din urmă pote fi sau nu de acord. Cu alte cuvinte, angajatorul trebuie să îi aprobe cererea. Și invers, dacă firma îl vrea înapoi la muncă mai repede pe angajat, e nevoie de acordul părților.

“Atunci când angajatorul a aprobat solicitarea salariatului privind concediul fără plată, putem considera că a fost stabilită și perioada. Coroborând dispozițiile art. 153 cu cele ale art. 54 din Codul muncii, concediul fără plată reprezintă o suspendare a contractului individual de muncă cu acordul părților, iar reducerea acestei perioade, inclusiv solicitarea angajatorului de a «rechema» salariatul sau cea a salariatului de a reveni la locul de muncă înaintea expirării perioadei stabilite inițial, este posibilă numai cu acordul părților”, a explicat recent pentru redacția noastră consilierul juridic specializat în relații de muncă, Dan Năstase. 

În orice caz, concediul fără plată nu poate fi impus salariaților. Deși se întâmplă frecvent ca angajaților să li se spună că sunt „băgați” în concediu fără plată, chestiunea reprezintă fără dar și poate un abuz.