- Puișor, vrei ou fiert sau salam?
- Vreau șniteeeeeeel ! – vine răspunsul prompt.
Mai trec câteva minute chinuite, mama se resemnează și pune în fașa odraslei șnitelul. Face gestul de a se așeza, cu cafeaua în față, când, din dormitor, vine următoarea provocare:
- Alinaaaaaa! Unde-mi e cămașa albastrăăă?
Tuturor celor care (vă) recunoașteți în scena de mai sus, tuturor celor care nu mai aveți timp să vă trageți sufletul în propria viață, tuturor celor care mai credeță încă în luminița – fie și firavă – de la capătul tunelului, food for thought:
Există mame – nedenaturate – al căror prim gând de dimineață NU este mâncărica/ școala/garderoba copilului din dotare.
Există mame care reușesc să își impună dorințele proprii familiei, și chiar în beneficiul tuturor.
Există mame a căror garderobă nu se definește prin permanente lipsuri și improvizații, ci prin permanente îmbunătățiri.
Există mame care înțeleg faptul că exemplul personal, indiferent care este acela, va crea un model de viață pentru copilul din dotare.
Există soții care citesc, înțeleg și reflectează asupra lucrurilor importante din această viață, și care NU doresc doar să șadă cuminți pe mantinela discuțiilor, așa cum îi stă bine nevestei mioritice.
Există soții și mame care nu numără ocaziile în care nu au primit nimic de ziua lor, ci își aduc aminte cu plăcere de toate dățile în care au fost plăcut surprinse de gesturile de iubire ale celor apropiați.
Există soții care nu dau socoteală și nu se justifică instanței masculine, ci se sfătuiesc cu partenerul de viață și gasesc împreună soluții.
Există soții care nu duc o viață scindată între realizarea și creșterea profesională și supunerea ancestral asumată capului familiei.
Există soții și mame care nu își botează disconfortul și renunțarea personală sacrificiu, și nu fac din asta scopul lor în viață.
Există femei care se respectă suficient cât să înțeleagă că starea de bine personală este direct proporțională cu respectul celor din jur. Și care nu confundă bifatul pe to do list-ul zilnic cu rețeta fericirii.
Voi unde sunteți, dragile mele?
Comentarii articol (2)