UPDATE: De ce să înregistrezi contractele de închiriere la Fisc, dincolo de obligația legală de a o face, în vigoare de anul viitor

Obligația de a înregistra contractele de închiriere a fost scoasă din legislația fiscală, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2018. Acum, cei care înregistrează contractele o fac benevol, urmând această procedură. 

Acum, un locator care a dat în chirie un spațiu de locuit sau pentru o firmă s-ar putea gândi că, din moment ce nu este obligat să înregistreze contractul la Fisc, nu ar mai avea motive să o facă. Motive însă există. Le aflăm din legislația civilă.

Astfel, potrivit Codului civil, contractul făcut doar între părți, neautentificat, dar înregistrat la Fisc sau cel autentificat la notar (chiar și neînregistrat la Fisc) este titlu executoriu pentru plata chiriei. Asta înseamnă că executarea silită se obține mult mai ușor, fără a mai fi necesară prezentarea în fața unui judecător și obținerea unui titlu executoriu în acest fel. Locatorul merge cu contractul direct la executorul judecătoresc ca să-l dea afară pe locatarul rău platnic.

În cazul unui asemenea contract, se poate cere încuviinţarea executării silite fără a mai parcurge o lungă procedură judiciară. Cu alte cuvinte, dacă locatorul are un contract de închiriere sub semnătură privată, dar înregistrat la organul fiscal şi chiriaşul nu plăteşte chiria sau nu predă bunul la expirarea contractului, locatorul poate obţine direct executarea silită a chiriaşului. Acesta ar trebui să fie motivul principal de a înregistra contractul.

Important! Un contract de închiriere făcut între părți, tipizat sau într-o formă adaptată, care să servească ma bine interesele părților, dar pornind de la cele cuprinse în Codul civil, e perfect valabil chiar și dacă nu e dus la Fisc sau autentificat la notar. În practică se crede adesea că un banal contract între părți înseamnă că nu există o înțelegere legală între ele și că poate fi încălcat, dar acest lucru este fals. Nu vorbim de un contract cum este cel de vânzare a unui imobil, care trebuie neapărat făcut la notar ca să producă efecte juridice.

Și, dacă tot suntem la acest subiect, merită să amintim și o observație pe care un avocat a făcut-o pentru redacția noastră în urmă cu ceva vreme, când discutam tot despre închirierea locuințelor: lipsa totală a unui contract (nu a unuia înregistrat la Fisc sau autentificat) este foarte dezavantajoasă pentru cel care dă în chirie un spațiu. Odată intrat în locuință, chiriașul are dreptul neîngrădit să o folosească 100%, iar până la dovada contrară (în instanță), există o prezumție cum că el are dreptul să stea acolo și să se folosească de locuința respectivă așa cum consideră.

În 2023 reapare obligația de a înregistra contractele de închiriere a locuințelor la Fisc. Deși sunt două chestiuni diferite - înregistrarea contractelor și declararea veniturilor din chirii, aceasta din urmă fiind dintotdeauna obligatorie - cei care închiriază sunt obișnuiți să gândească pe principiul „dacă declar contractul la Fisc, sunt obligat să plătesc și impozit pe venit”. Impozitul trebuie plătit însă chiar și dacă acel contract nu e înregistrat, cum se întâmplă acum. Altfel, vorbim de evaziune fiscală.