Termenul de 15 martie prevăzut de Codul fiscal pentru declarația unică este important pentru PFA-uri în două privințe: o dată, pentru că trebuie să definitiveze situația veniturilor obținute în 2018 (dacă e cazul), în sensul că să plătească impozitele și eventualele contribuții pentru acestea până la această dată, iar, a doua oară, pentru că trebuie să facă o estimare a veniturilor pe 2019 (dacă e cazul, desigur).
Veniturile din activități independente sunt prima și cea mai importantă categorie de venituri ce se declară și fiscalizează prin declarația unică, potrivit Codului fiscal. În principiu, PFA-urile trebuie să declare, prin declarația unică, veniturile în bani și/sau în natură din România sau din străinătate realizate în 2018, precum și veniturile estimate din România pentru 2019.
Notă: Cei care (mai) încep și alte activități aducătoare de venituri din activități independente sau de alte tipuri de venituri vizate de declarație (chirii, dividende, jocuri de noroc, drepturi de autor etc.) trebuie să depună o rectificare la declarația depusă inițial pentru a adăuga și aceste surse de venit. Codul fiscal impune un termen de 30 de zile de la faptul producător de venituri pentru a face completarea.
Anul acesta, PFA-urile nu se mai pot duce cu declarația la ghișeu. Ea poate fi transmisă numai prin Spațiul Privat Virtual sau pe site-ul e-guvernare.ro, dar numai cu semnătură electronică calificată, în acest din urmă caz.
Util: PFA-urile pot alege impozitarea în sistem real sau pe cea pe baza normelor de venit stabilite anual de către Fisc. Pentru o completare a declarației unice în funcție de alegerea sistemului de impozitare puteți urmări aici și aici două clipuri video prin care un expert contabil explică, pas cu pas, completarea declarației în fiecare situație.
Impozitul datorat de PFA-uri pentru veniturile din activități independente este de 10%, conform Codului fiscal. La contribuțiile sociale, în schimb, se face raportarea la 12 salarii minime brute pentru a vedea dacă ele trebuie obligatoriu plătite sau nu. Mai exact, dacă veniturile din activități independente nete (plus eventuale alte venituri nesalariale impozabile ce trebuie declarate prin acest formular) depășesc acest plafon, atunci CAS și CASS se plătesc - dar chiar și așa pot exista excepții.
Pentru veniturile realizate în 2018, PFA-urile se raportează la 22.800 de lei, pentru că salariul minim în 2018 a fost de 1.900 de lei. În schimb, pentru veniturile estimate pe 2019, raportarea se face la plafonul de 24.960 de lei, întrucât salariul minim brut e de 2.080 de lei acum.
La CAS, cota legală de 25% se aplică la venitul ales de PFA, care nu poate fi mai mic de un salariu minim brut. Dacă vor să plătească mai mult, PFA-urile sunt libere să o facă, prin asta asigurându-și o contribuție mai mare pentru când vor ieși la pensie. Nu datorează CAS-ul pentru aceste venituri cei care sunt pensionari, cei care sunt asigurați în sisteme proprii de asigurări sociale (avocații, de pildă).
Apoi, la CASS, cota legală e de 10% și se aplică la o bază de calcul care nu poate fi aleasă de contribuabil. Cei care sunt obligați să plătească CASS pentru că sar de acel plafon plătesc lunar cei 10% raportat la salariul minim brut. Cei care nu sunt obligați, dar vor să se asigure la sistemul public de sănătate plătesc procentul de 10% raportat la o bază de calcul echivalentă cu valoarea salariului minim brut pe țară, înmulțită cu numărul de luni rămase până la termenul legal de depunere a declarației unice (15 martie 2020), inclusiv luna în care se depune declarația.
Informațiile despre depunerea declarației unice în 2019 pot fi urmărite aici.