Articol scris de Anamaria Tocaci, tax manager la Schoenherr Tax Bucharest.
Cu siguranță, cea mai importantă schimbare o reprezintă transpunerea prevederilor Directivei europene 2016/1164 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (ATAD) în legislația națională (OUG nr. 79/2017), începând cu 1 ianuarie 2018.
Modificările aduse de directivă se referă, printre altele, la (1) modalitatea de stabilire a cheltuielilor cu dobânzile deductibile fiscal pentru anul 2018. Dacă în 2017 deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile era influențată de gradul de îndatorare și de nivelul ratei dobânzii, de la 1 ianuarie 2018 se introduce conceptul de costuri excedentare ale îndatorării, care, în primă fază, se compară cu plafonul deductibil integral de 200.000 de euro.
În situația în care costul excedentar al îndatorării depășește acest plafon, se permite deducerea suplimentară până la nivelul a 10% din profitul curent ajustat fiscal.
Tot transpunerea prevederilor ATAD aduce două noi concepte: societăți străine controlate și impozitarea la ieșire.
Scopul prevederilor referitoare la (2) societățile străine controlate este acela de a include în baza fiscală a unei societăți din România anumite categorii de venituri obținute de entități controlate pentru a împiedica devierea veniturilor către filiale din state cu nivel redus de impozitare.
(3) Impozitarea la ieșire se referă la impozitarea câștigului unui contribuabil din România, chiar dacă acest câștig nu a fost încă realizat, în cazul în care acest contribuabil transferă active sau rezidența fiscală în alt stat, în anumite condiții. Câștigul reprezintă diferența dintre valoarea de piață a activelor transferate, la momentul ieșirii, și valoarea lor fiscală.
O modificare controversată și care a dat multă bătaie de cap contribuabililor, mai ales celor din sistemul bancar, se referă la (4) limitarea deductibilității pierderii rezultate din cesionarea creanțelor la un plafon de 30% din valoarea acestei pierderi.
Astfel, 70% din pierderea calculată ca valoare a creanței înstrăinate minus prețul de cesiune va fi evidențiată ca element similar veniturilor și va fi impozitată. Această prevedere se aplică tuturor tipurilor de creanțe.
În perioada 1 ianuarie - 26 martie 2018, deductibilitatea limitată la 30% se aplica cheltuielilor reprezentând valoarea creanțelor înstrăinate, nu pierderilor, ceea ce conducea la impozitarea unui profit fiscal, în condițiile în care operațiunea de cesionare a creanței nu a generat profit contabil.
Nu în ultimul rând, societățile care au acordat sponsorizări, burse private sau au efectuat acte de mecenat în anul 2018 și care au anul fiscal egal cu anul calendaristic au obligația de a depune (5) o declarație informativă privind beneficiarii sponsorizărilor/ mecenatului/ burselor private până la data de 25 martie 2019 (OUG nr. 25/2018).
Chiar dacă nu sunt aplicabile în 2018, există modificări de bun augur în ceea ce privește (6) deducerea cheltuielilor cu dobânzile pentru calculul din 2019 (Legea nr. 30/2019).
Plafonul de deducere integrală pentru costurile excedentare ale îndatorării se majorează de la 200.000 la 1.000.000 de euro, începând cu ianuarie 2019, iar deductibilitatea diferenței se va face în limita a 30% din profitul ajustat fiscal, nu 10%, cum este cazul pentru 2018.
O altă veste bună este că (7) dreptul contribuabililor de a reporta costurile excedentare ale îndatorării se poate transfera în cazul unor operațiuni de reorganizare. Atenție însă: aceste noi prevederi se pot aplica pentru determinarea impozitului pe profit începând cu trimestrul 1 al anului 2019.
Informațiile despre declararea impozitului pe profit pentru anul 2018 pot fi urmărite aici.