CEDO: Angajarea se poate face și în funcție de detaliile vieții private ale unei persoane, în anumite condiții

Acest lucru este foarte important, întrucât nu sunt rare ocaziile când condițiile care sunt impuse salariatului la angajare pot avea legătură cu chestiuni ce țin de viața sa privată. În acest context, CEDO a reținut că ar fi posibilă impunerea unor astfel de condiții, însă este foarte important ca ele să vizeze anumite aspecte esențiale legate de postul pentru care cineva aplică.

CEDO s-a pronunțat recent asupra problemei condițiilor pentru angajare care au legătură cu viața privată a candidatului.

În esență, Curtea a reținut că, atunci când cerințele pentru angajare vizează aspecte ce privesc viața privată a candidatului (cu alte cuvinte, vizează obținerea de informații legate de viața privată pentru a vedea dacă un potențial angajat îndeplinește condițiile postului), trebuie îndeplinite două condiții:

• acele condiții ale postului să urmărească un scop legitim (de exemplu, dacă locul de muncă implică faptul că angajatul trebuie să aibă o anumită stare de sănătate);
• să fie necesară măsura (în acest caz, e vorba de cerințele specifice care sunt cerute pentru angajare și cum se demonstrează îndeplinirea lor); cu alte cuvinte, în exemplul cu starea de sănătate, vor fi cerute doar acele documente care sunt absolut necesare pentru dovedirea faptului ca este îndeplinită condiția și nu vor fi cerute documente irelevante.

În cazul respectiv soluționat de CEDO, era vorba de un profesor căruia i-a fost refuzată numirea pe un post din cauza a două aspecte care țineau de viața sa privată: pe de o parte, faptul că profesorul respectiv fusese arestat în trecut (însă urmărirea penală nu a mai fost continuată). Pe de altă parte, au fost luate în considerare și chestiuni care țineau de felul cum trăia acasă, cu soția sa, sau faptul că soția adera la principii musulmane în privința îmbrăcămintei.

S-a considerat că astfel de chestiuni au fost analizate în contextul în care era vorba de un post care viza un serviciu public. În același timp, Curtea a observat faptul că nu a existat, cu adevărat, nicio justificare pentru faptul că au fost vizate asemenea aspecte ale vieții private a profesorului. Mai mult, nu s-a arătat care ar fi legătura între aceste chestiuni personale și îndeplinirea atribuțiilor care îi reveneau potențialului angajat, în virtuatea postului.

De asemenea, refuzul nu a avut la bază luarea în considerare a capacităților profesorului, ci a avut legătură exclusiv cu acele elemente ale vieții private.

Astfel, chiar dacă scopul urmărit (garantarea unui context de neutralitate în cadrul prestării de servicii publice) ar fi putut justifica dobândirea de informații relevante care țin de viața privată a cuiva, faptul că au fost luate în considerare două aspecte care nu afectează actul de învățământ a determinat CEDO să ajungă la concluzia că măsura nu a fost necesară.

Atenție! Deciziile date de CEDO reprezintă o interpretare obligatorie a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, chiar și atunci când ele nu vizează direct România, ele stabilesc elemente obligatorii pentru noi, din cauza aplicării Convenției direct în România.