Intrarea recentă în vigoare a Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative ar putea aduce, din nou, în discuție, problema măsurilor pe care anumite entități trebuie să le ia pentru prevenirea spălării banilor - din cauza poziției lor și a obligațiilor pe care legea le stabilește în sarcina lor (cum ar fi obligația de cunoaștere a clientelei, despre care puteți citi mai multe, aici).
Două astfel de entități sunt avocații și notarii și este important de văzut, prin exemple concrete, cum ar putea aceștia să ajungă să le fie folosite serviciile în scopul spălării de bani sau a finanțării terorismului.
Unul din exemple se referă la administrarea bunurilor clientului - cum ar fi bani sau alte instrumente financiare, de exemplu. Având în vedere că obligațiile privind prevenirea spălării banilor se bazează pe determinarea nivelului de risc pe care îl prezintă un client sau o operațiune, e clar că există anumite situații când avocații vor trebui să depună diligențe suplimentare în identificarea clientului și a sursei de proveniență a bunurilor administrate. Acest lucru poate fi recomandat, de exemplu, când clientul avocatului folosește anumite structuri corporatiste fără să se poată identifica nicio logică economică, fiscală sau de afaceri, în acest scop.
După aceea, un avocat poate fi implicat în activități prin care se urmărește ascunderea beneficiarului din spatele unei tranzacții. Nu contează motivul pentru care se dorește ascunderea acelui beneficiar, ci faptul că o astfel de situație ridică suspiciuni. Și, în orice caz, Legea nr. 129/2019 prevede o serie de măsuri pentru identificarea beneficiarului real.
În final, un alt exemplu ar putea fi crearea unor societăți de capital (o societate pe acțiuni, de exemplu), de către avocat, pentru un client care ar urma să administeze acele societăți, însă cunoscând faptul că anumiți acționari ar putea fi persoane din state cunoscute pentru activități de spălare de bani.
Exemplele de mai sus au apărut într-un un articol publicat pe site-ul Asociației Internaționale a Barourilor. Articolul poate fi accesat aici (e vorba de cel scris de Kevin L. Shepherd: „The Gatekeeper Initiative and the Risk-Based Approach to Client Due Diligence”).
În privința notarilor, pozițiile lor îi pun în situația de a depune eforturi pentru a descoperi identitatea clienților lor, astfel încât să înțeleagă sursa de proveniență a banilor, atunci când anumite tranzacții se fac prin intermediul lor.
Cel mai la îndemână exemplu este autentificarea unor donații, întrucât donația poate reprezenta - foarte ușor - o operațiune prin care se urmărește mascarea sursei ilicite a unei sume de bani.
De asemenea, fiind puternic implicați în domeniul imobiliar (întrucât aproape orice tranzacție imobiliară necesită autentificarea acesteia de către notar), ei sunt expuși unui domeniu care ar putea fi folosit pentru spălare de bani.
O altă ipoteză în care serviciile notarilor ar putea fi folosite pentru operațiuni de spălare de bani se referă la constituirea unei fiducii. Mai exact, fiducia este o operațiune prin care o persoană transferă o serie de drepturi - de exemplu, active financiare - unei alte persoane, cea din urmă exercitând acele drepturi sau administrând bunurile transferate fie în folosul primei persoane, fie în folosul unei a treia persoane. Având în vedere că, în Codul civil, este menționat faptul că fiducia - dacă este constituită prin contract - trebuie să fie stabilită în formă autentică, un notar va fi - de cele mai multe ori - prezent la punerea în aplicare a unor astfel de operațiuni.
Mai mult, fiduciar (adică persoana căreia îi sunt transferate drepturile la care am făcut referire mai sus, pentru a le exercita în folosul unei alte persoane) poate fi, printre altele: o bancă, societăți de investiții care administrează portofolii de active financiare (acțiuni listate la bursă sau obligațiuni, de exemplu) sau o societate de asigurări (conform unui articol apărut în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 2/2017 - Sergiu Golub, „Fiducia. Părțile și caracterele contractului de fiducie”). De aceea, se poate vedea că riscul pentru folosirea acestor servicii (prin constituirea de fiducii) în scop de spălare de bani este ridicat iar notarii sunt implicați în constituirea validă a unei astfel de operațiuni.