Furnizorii de servicii legate de criptomonede vor avea obligații suplimentare pentru prevenirea spălării banilor

În 21 iulie a intrat în vigoare Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Ea abrogă vechea reglementare (Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului) și, la acest moment, reprezintă cadrul general aplicabil în domeniul prevenției spălării banilor și a finanțării faptelor de terorism.

Dar pentru că legislația în cauză este, inițial, stabilită la nivelul Uniunii Europene, de fiecare dată când Uniunea adoptă o nouă directivă în domeniu suntem obligați să o transpunem. Și de asta e și vorba, în concret: Directiva nr. 2018/843 [...] de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE va trebui transpusă și la noi până în ianuarie 2020 - deci, destul de repede.

Una din noutățile aduse de Directiva nr. 2018/843 este extinderea legislației relevante și asupra criptomonedelor. Cum actuala lege română în domeniu nu abordează și această problemă, vom fi nevoiți, din nou, să modificăm cadrul legislativ.

Prima - și cea mai importantă modificare - este că obligațiile relevante în domeniu vor fi extinse și asupra furnizorilor implicați în servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare (adică cele emise de bănci naționale) și furnizorilor de portofele digitale (acestea se referă, în esență, la mijloace de stocare a criptomonedelor). Astfel de obligații variază de la cele de cunoaștere a clientelei (în care anumite entități, precum cele menționate anterior) trebuie să înțeleagă cine le folosește serviciile, pentru a determina riscul folosirii acestor servicii în scopuri criminale), la obligații de raportare a anumitor tranzacții autorităților. Prin urmare, vorbim de o serie de obligații generale pentru persoanele care oferă astfel de servicii digitale.

După aceea, România va trebui să impună obligații de înregistrare pentru furnizorii de servicii legate de criptomonede. Astfel, probabil că va fi vorba și de divulgarea anumitor informații și politici, pentru a se putea obține autorizația. 

Care este diferența dintre monede virtuale (criptomonede) și monede electronice

Cum spuneam mai sus, modificările importante pe care trebuie să le facem se referă la monede virtuale, adică la criptomonede. Ele sunt diferite de monedele electronice, care sunt reglementate de Legea nr. 129/2019 și chiar sunt exceptate de la anumite obligații în domeniu, de curând (puteți citi mai multe, aici). 

Monedele electronice reprezintă, pur și simplu, forme transpuse electronic ale monedelor deja existente pe piața monetară și care sunt eliberate de bănci centrale și guvernate de acestea. Adică vorbim de o formă digitalizată a banilor, dar care, la final, rămân supuse supravegherii băncilor centrale.

Monedele virtuale (bitcoin), în schimb, sunt monede care își au originea în tehnologia blockchain și sunt create în spațiul virtual. Adică băncile centrale, cu atribuții în domeniul monetar, sunt excluse de la crearea unor astfel de valori (ceea ce nu înseamnă că nu se va ajunge în punctul în care băncile centrale își creează propriile criptomonede). Discutăm de o delocalizare, cu alte cuvinte.

Povestea este mult mai complexă și există inclusiv întrebări legate de natura criptomonedelor: sunt acestea bani adevărați sau e vorba, exclusiv, de niște active („assets”) financiare? Însă, pentru discuția de față, nu contează decât faptul că delocalizarea face astfel de monede mai greu de urmărit (deși ele sunt caracterizate de un grad mai ridicat de transparență, ce e drept). În preambulul Directivei care va trebui transpusă este menționat faptul că, „în scopul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, autoritățile competente ar trebui să poată monitoriza, prin entitățile obligate, utilizarea monedelor virtuale”. De asemenea, este scos în evidență faptul că tranzacțiile bazate pe criptomonede au un grad ridicat de anonimat.

La acest moment, cadrul legal în domeniul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului este stabilit de Legea nr. 129/2019. Aceasta a intrat de mai puțin de trei săptămâni în vigoare și aduce o serie de modificări, precum: o detaliere suplimentară a obligațiilor de cunoaștere a clientelei (precum și exceptări care vizează monedele electronice); obligații pentru firme de a arăta cine le controlează, cu adevărat; sau extinderea obligațiilor de raportare a tranzacțiilor la autorități.

În privința criptomonedelor, în schimb, reglementarea lor (general, vorbind) este abia la început: de exemplu, legislația noastră prevede că veniturile din criptomenede, peste o anumită limită, sunt impozitate.

Atenție! Obligațiile referitoare la criptomonede nu se aplică, deocamdată. Pentru aceasta, noi trebuie să transpunem directiva în dreptul intern. Termenul limită este 20 ianuarie 2020, însă nu poate fi exclusă posibilitatea întârzierii transpunerii.