UPDATE: Nerespectarea legii de către organele fiscale va fi sancționată cu nulitatea în anumite situații

Patru noi cauze de nulitate a actelor fiscale sunt de acum expres prevăzute în Codul de procedură fiscală prin Legea nr. 295/2020. Scopul declarat al acestor noi măsuri e acela de a acoperi zone gri, în care organele fiscale procedau uneori chiar în mod abuziv, din simplul motiv că, dacă ar fi dat dreptate contribuabilului care le contesta măsura, ar fi intrat în discuții juridice prea complicate sau ar fi ajuns la soluții impractice. În fapt, ceea ce se încearcă acum e sancționarea organelor fiscale care nu respectă uneori obligațiile ce le revin conform legii fiscale.

Pe scurt, nulitatea va interveni în cazurile în care Fiscul nu-și motivează actul prin care nu ține cont de soluțiile prealabile ale organului fiscal sau de ce a spus o instanță de judecată, deși contribuabilul i-a pus în vedere respectivele soluții, în cazurile în care nu respectă considerentele deciziei de soluționare a contestației în cazul emiterii noului act administrativ fiscal (la reverificări) sau atunci când Fiscul a emis decizia de impunere, deși ar fi trebuit să se suspende inspecția/verificarea și să se sesizeze organul penal (aici vorbim de o noutate în sine, detaliată în acest material).

Măsura prevederii acestor noi situații de nulitate îl avantajează pe contribuabil, pentru că atunci când organele fiscale nu fac ce spune legea, oricare ar fi motivația lor, trebuie să existe și o consecință, iar ea trebuie să fie evidentă, negru pe alb și pentru organul fiscal, a subliniat, la momentul când legea era doar un proiect de OUG, Dan Dascălu, Partener D&B David și Baias, în cadrul unei conferințe de specialitate organizate de compania de consultanță fiscală PwC România.

"În practică, de foarte multe ori, deși aveam de-a face cu încălcări evidente ale legii de către organul fiscal, în lipsa unei sancțiuni exprese, întrebarea care se punea e «unde scrie că e nul actul emis». Asta, desigur, implica, de foarte multe ori, discuții juridice complicate și se ajungea la ipoteza în care organul de jurisdicție nu anula actul din varii motive - fie pentru că lucrurile sunt mult prea complicate și delicate, fie din rațiuni pur practice și pragmatice", a punctat Dan Dascălu în legătură cu cele patru motive noi de nulitate.

De pildă, în privința motivului de anulare în cazul nerespectării considerentelor unei decizii de soluționare a unei contestații atunci când se emite un nou act de către organul fiscal: aici, arată specialistul, se ajungea în practică adesea la situația în care, în urma unei reverificări, într-o situație similară cu prima verificare, organul de control proceda la fel și nu se considera ținut în vreun fel de considerentele acelei decizii de soluționare a contestației. Frecvența acestor practici e recunoscută și de cei de la minister.

În realitate, chestiune subliniată și de cei de la Finanțe, în nota de fundamentare ce însoțeștea proiectul de ordonanță care a devenit proiect de lege și, recent, Legea 295/2020, Fiscul nu a ținut de multe ori cont de prevederi legale pe care era obligat să le respecte. De pildă, în articolul 6 din Codul de procedură fiscală scrie expres că "organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situații de fapt similare la același contribuabil/plătitor". Dar pentru nerespectarea acestui principiu trebuia să existe și o sancțiune expresă.

De asemenea, deși Codul de procedură fiscală prevede nu de ieri, de azi limite maxime pentru desfășurarea în timp a unei inspecții sau verificări fiscale, termenul e considerat unul de decădere și nu există atașată o sancțiune pentru situațiile în care el nu-și produce efectele și organul fiscal îl ignoră.