Ce e de făcut în fața unui abuz al autorităților?

Abuzurile angajaților statului, cei care, în teorie, prestează un serviciu în folosul cetățeanului și al statului, nu pot fi niciodată reduse dacă noi, cei afectați direct, nu luăm nicio măsură pentru asta. Desigur că n-o să putem să le evităm cu totul, dar putem să ne asigurăm că excepțiile nu (mai) devin o regulă. Orice conduită deplasată, orice încălcare a unei reguli, orice abuz care rămâne nesancționat nu face decât să întărească încrederea celorlalți că pot adopta un comportament similar, întrucât nu există nicio consecință.

Aproape pentru orice chestiune pe care o putem solicita autorităților sau la care avem dreptul, legea (în sens larg) stabilește niște proceduri, termene, competențe ș.a.m.d. Chiar dacă un termen nu e definit în mod cert (de pildă, în lege scrie că putem obține documentul X sau că autoritatea Y răspunde într-un termen rezonabil), întârzierile pot fi sancționate. Doar un exemplu: obținerea unei autorizații de construire nu trebuie să dureze cam cât ne ia ca să ridicăm construcția cu pricina; în lege se prevede un termen de 30 de zile, iar întârzierile nejustificate pot fi sancționate cu amenzi de câteva mii de lei, se poate face o acțiune în contencios administrativ și chiar sesiza Inspectoratul de Stat în Construcții.

Refuzul unei autorități, neglijența sau indiferența în exercitarea atribuțiilor de serviciu se sancționează în legea noastră. Să luăm, de pildă, Codul administrativ, recent intrat în vigoare, care stabilește foarte clar ce conduite ale diverșilor funcționari ai statului pot fi sancționate și cum. Refuzul nemotivat de a îndeplini atribuțiile de serviciu se poate pedepsi cu micșorarea salariului sau destituirea din funcție, potrivit codului. Există pentru funcționari și răspundere disciplinară, și civilă, dar și penală.

Polițiștii pot fi sancționați pentru că refuză îndeplinirea îndatoririlor lor sau pentru comportament inadecvat, iar fiecare dintre autorități și instituții are la bază și o etică profesională pe care angajații statului trebuie să o respecte în relația cu persoanele care solicită un serviciu. Un comportament inadecvat poate fi, de multe ori, o discriminare, sancționată și ea în legea noastră.

Potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Mai departe, pe tărâmul accesului liber la informații de interes public, dacă autoritățile nu răspund în termen sau deloc la solicitările depuse, se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective.

Firește, în momentul în care se pretind bani sau alte favoruri, deja intrăm pe tărâm penal. Cel care dă mită și apoi se duce și reclamă fapta scapă de răspunderea penală. Cel care nu a dat-o nu ar trebui însă să lase nesancționată conduita funcționarului statului, ci să o reclame la parchet.

Abuzul și neglijența în serviciu intră și ele în această discuție. Abuzul în serviciu este atunci când funcționarul nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos (cu încălcarea legii) și prin asta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane. Neglijența este când vorbim de o faptă din culpă.

Pentru că sunt multe de discutat și pentru că e necesar să analizăm lucrurile pe instituții și autorități - cele mai importante cu care intrăm în contact în viața de zi cu zi - o să încheiem aici introducerea în ceea ce se vrea, în perioada următoare, o discuție mai largă și specifică în privința modului cum reclamăm abuzurile în relația cu autoritățile. Vom reveni, așadar, cu mai multe materiale pe acest subiect.

Pornim însă înainte cu ideea că nu ar trebui să ne mai ferim să reclamăm anumite lucruri doar pentru că ni s-a întâmplat sau am auzit că demersurile noastre nu ar avea niciun rezultat.