avocatnet.ro 
„[...] sumele destinate plății drepturilor salariale, aflate în conturi deschise la unitățile de trezorerie și societăți bancare, nu pot face obiectul executării silite prin poprire”, a reținut Înalta Curte, în Decizia nr. 1/2020, care este obligatorie de la 6 martie 2020, de când a apărut în Monitorul Oficial.
ICCJ a argumentat că o astfel de concluzie are la bază, printre altele, faptul că „s-a urmărit evitarea producerii unor situații critice și perturbări în ceea ce privește buna funcționare a instituțiilor publice, ca efect al popririi sumelor aflate în Trezoreria Statului, destinate îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate, inclusiv a celor de personal [...], măsura legislativă aleasă fiind derogarea de la textul general al art. 452 din Codul de procedură civilă de la 1865, derogare care s-a menținut și după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă actual”.
Așadar, regulile care interzic executarea silită prin poprire a sumelor destinate plăților salariale ale bugetarilor sunt considerate norme speciale față de regulile generale care pot fi găsite în Codul de procedură civilă. Așadar, faptul că acesta a intrat în vigoare ulterior actului normativ care stabilește interdicția menționată anterior nu schimbă cu nimic datele problemei. Normele speciale nu pot fi înăturate printr-o modificare a celor generale.
Atenție! Discutăm de sumele de bani care, deși sunt destinate plății drepturilor salariale, ele nu au fost plătite încă, aflându-se încă în patrimoniul instituțiilor publice. Dacă ele sunt plătite, ele ies din patrimoniul acestora și intră în cel al bugetarilor, moment de la care nu mai contează ce creanțe are cineva față de acele instituții publice - în privința salariilor deja plătite.
În privința popririi, aceasta reprezintă un mod în care un debitor (o persoană care datorează ceva) poate fi executat silit și, de cele mai multe ori, ea vizează venituri precum cele deținute în bănci.
emanuel2001
Comentarii articol (2)