avocatnet.ro 
Până acum, am discutat, în principal, de impactul crizei generate de coronavirus asupra părților implicate într-o relație comercială care datorează ceva (livrarea unui bun sau prestarea unui serviciu) partenerului de afaceri.
Am arătat că, dacă astfel de părți sunt puse în dificultatea de a-și executa obligațiile, ele ar putea obține o ameliorare a situației, prin invocarea anumitor mecanisme (forță majoră sau impreviziune, de exemplu) ce le-ar permite adaptarea contractelor, amânarea executării obligației sau chiar scutirea de la aceasta. De asemenea, am vorbit și despre certificatele pe care pot să le obține firmele, în scopul demonstrării dificultății ce ar putea justifica efectele menționate anterior.
Însă ce este important de menționat este că nu doar părțile aflate în dificultate de a-și executa obligațiile sunt puse într-o situație dificilă, ci și creditorii acelor obligații, adică cei ce au dreptul să primească ceva/să le fie prestat ceva (raportat la exemplele de mai sus, cei cărora trebuie să le fie livrate bunurile sau prestate serviciile). Cu atât mai mult cu cât vorbim de IMM-uri, mai ales în condițiile în care acestea ar putea să depindă puternic de un număr restrâns de furnizori.
Invocarea forței majore față de IMM-uri, „amânată”
Este clar că multe astfel de firme mici și mijlocii ar putea intra în colaps, din cauza blocării activității dacă anumiți parteneri comerciali (furnizori, de exemplu) nu își mai execută obligațiile, invocând forța majoră. De aceea, Guvernul a intervenit în economie, printr-un pachet de măsuri prin care se dorește ajutarea acelor IMM-uri, acestea fiind implementate prin OUG nr. 29/2020. Una din aceste măsuri este limitarea cazurilor în care partenerii comerciali ai IMM-urilor aflate în dificultate pot invoca forța majoră ca să nu-și mai execute obligațiile față de astfel de firme.
Mai exact, conform OUG, „în contractele în derulare, altele decât cele [pentru furnizarea de utilități sau de închiriere a spațiilor comerciale folosite ca sedii principale sau secundare de către IMM-uri și anumite alte profesii] încheiate de întreprinderile mici sau mijlocii poate fi invocată forța majoră împotriva acestora numai după încercarea, dovedită cu înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de renegociere a contractului, pentru adaptarea clauzelor acestora cu luarea în considerare a condițiilor excepționale generate de starea de urgență”.
Pentru a clarifica modalitatea în care poate fi invocată forța majoră împotriva unor astfel de întreprinderi, OUG mai prevede și o prezumție de forță majoră, dacă sunt îndeplinite anumite condiții:
- există o împrejurare obiectivă ce face imposibilă executarea obligațiilor contractuale, astfel cum este ea stabilită în legislația civilă (mai multe detalii, aici);
- împrejurarea trebuie neapărat să rezulte dintr-o acțiune a autorităților în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea și combaterea pandemiei determinate de infecția cu coronavirusul COVID-19, care a afectat activitatea întreprinderii mici și mijlocii;
- IMM-urile să dețină certificat de stare de urgență, care poate fi obținut de la Ministerul Economiei (mai multe detalii, aici și aici);
- relația contractuală afectată să fi luat naștere anterior instituirii stării de urgență, prin decret (adică 16 martie 2020).
Atenție! Prezumția pe care am menționat-o mai sus poate fi răsturnată, deci dacă o parte poate să demonstreze că nu sunt îndeplinite condițiile forței majore, atunci nu se va mai aplica acea prezumție.
Așadar, prin această măsură, Guvernul a decis „amânarea” posibilității pentru partenerii comerciali de a invoca forța majoră, dacă aceștia se află în imposibilitate obiectivă de a-și executa obligațiile. Acest lucru va fi posibil doar după ce părțile încearcă renegocierea contractului, astfel încât să se adapteze clauzele contractuale, în scopul desfășurării în continuare a relației comerciale - dacă acest lucru este posibil.
Atenție! Părțile nu sunt obligate să ajungă la adaptarea contractului, pentru că acest lucru ar putea fi imposibil sau ar putea să pună partenerul comercial într-o poziție vădit injustă. De aceea și măsura prevede că părțile trebuie doar să „încerce” renegocierea și nu să ajungă la un rezultat propriu-zis.
Bineînțeles, ceea ce a dispus Guvernul este destul de complex, în sensul că, pe lângă încercarea de renegociere, părțile trebuie să facă acest lucru prin „luarea în considerare a condițiilor excepționale generate de starea de urgență”. Adică partenerul comercial va trebui să accepte faptul că avantajele sale nu vor fi, cel mai probabil, la fel cum ar fi fost în condiții normale și trebuie să negocieze ținând cont de acest aspect. Sau IMM-ul va trebui să accepte anumite dezavantaje, cum ar fi livrări ce ar putea dura mai mult decât de obicei, de exemplu. Ori o creștere a costului de livrare.
Bineînțeles că, dacă părțile nu vor reuși să ajungă la un rezultat (după ce au negociat ambele cu bună-credință), forța majoră va putea fi invocată de către partea aflată în imposibilitate de executare.
teodorasirb2019