Hotărârea CJUE, dată azi în cauza C‑430/19, este obligatorie pentru toate instanțele din UE care se confruntă cu situații similare, deci inclusiv pentru România. Mai ales în condițiile în care cauza vizează un litigiu între o firmă românească și Fisc. Aceasta are două concluzii foarte importante în materie de inspecții fiscale privind TVA.
Prima este că accesul contribuabilului la dosarul său fiscal, înainte de a se da o decizie prin care să se impună sume suplimentare de plată, este esențial pentru legalitatea deciziei în sine. Dacă Fiscul refuză accesul la informațiile pe care-și bazează decizia, aceasta poate fi anulată în instanță. Însă numai dacă accesul la acele informații ar fi dus la un rezultat diferit al inspecției fiscale.
„Principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că, dacă, în cadrul procedurilor administrative naționale de inspecție și de determinare a bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, o persoană impozabilă nu a avut posibilitatea să aibă acces la informațiile care figurează în dosarul său administrativ și care au fost luate în considerare la adoptarea unei decizii administrative care i‑a impus obligații fiscale suplimentare, iar instanța sesizată constată că, în lipsa acestei neregularități, procedura ar fi putut avea un rezultat diferit, acest principiu impune ca această decizie să fie anulată”, scrie în hotărârea CJUE.
Judecătorii au explicat că, deși Fiscul nu-i obligat să ofere automat acces la informațiile pe care le deține, acest lucru trebuie făcut la cererea expresă a contribuabilului inspectat fiscal pentru TVA. Practic, firma trebuie să primească, la cerere, „informațiile și documentele care se găsesc în dosarul administrativ și care au fost luate în considerare de autoritatea publică la adoptarea deciziei sale, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele informații și documente”, este explicat în decizie.
Dacă Fiscul refuză să dea informațiile și nici nu motivează de ce se face o asemenea restrângere a accesului, atunci instanța judecătorească trebuie să anuleze decizia prin care se impun sume suplimentare de plată. „Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia în ce măsură procedura de inspecție fiscală ar fi putut avea un rezultat diferit dacă [contribuabilul inspectat] ar fi putut avea acces la dosar în cursul procedurii administrative menționate”, mai scrie în hotărâre.
Conform unui specialist implicat în cauza de la CJUE, decizia aceasta va duce la schimbarea practicii instanțelor de la noi. „În acest fel, se curmă o veche practică a instanțelor din România, care consideră că încălcarea dreptului la apărare nu este suficient de serioasă pentru a atrage nulitatea deciziei de impunere”, a explicat Cornel Grama, expert contabil și consultant fiscal, într-un grup de specialitate de pe Facebook.
A doua concluzie face referire la deducerea TVA în baza unei simple facturi fiscale, în condițiile în care există suspiciuni că operațiunile pentru care a fost emisă sunt fictive. Mai precis, dacă Fiscul n-are dovezi concrete că este vorba de o operațiune fictivă, atunci deducerea TVA trebuie permisă în baza facturii, fără să fie cerute și alte documente justificative.
Atenție! Deciziile CJUE sunt obligatorii pentru toate instanțele judecătorești din Uniune care se pot confrunta cu cazuri asemănătoare.