Angajatorul mă trimite "în șomaj": Care sunt drepturile mele?

"Am fost trimis/ă în șomaj", spun adesea angajații, referindu-se la terminarea unui raport de muncă. Ușor incorect însă, pentru că s-ar putea înțelege că e vorba și despre șomajul tehnic, care NU presupune terminarea contractului de muncă, ci o întrerupere sau suspendare în activitatea angajatorului, din rațiuni economice. Șomajul tehnic a fost incident în aceste ultime luni de zile și încă mai este pentru unele firme care au fost obligate de autorități să închidă temporar activitatea, dar și în cazul celor care au închis-o din cauza lipsei de clienți. Acest așa-zis șomaj tehnic presupune că angajații nu sunt concediați, doar că nu mai vin la muncă o perioadă și obțin indemnizația de șomaj tehnic. Odată ce activitatea e reluată, ei sunt chemați înapoi la muncă, chiar și de azi pe mâine.

Șomajul propriu-zis însă presupune lipsa unui loc de muncă, iar pentru ca salariatul să fie considerat șomer, din punct de vedere al legislației șomajului, e nevoie ca el să se înregistreze ca atare la agenția de muncă. Un avantaj este obținerea indemnizației de șomaj, perioadă în care continuă și asigurarea la sănătate, de exemplu.

Altfel spus, cel care a rămas șomer nu are automat dreptul la indemnizația de șomaj. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă stabilește mai multe situații în care un șomer ar putea cere indemnizația de șomaj. Unul dintre ele este dacă i-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile. Mai exact, dacă a rămas fără loc de muncă din alte motive decât din vina sa.

Util: PFA-urile pot fi beneficiare ale șomajului, dacă sunt asigurate în sistem și au plătit contribuții

Astfel, un salariat concediat ar putea avea dreptul la indemnizația de șomaj (condițiile obținerii acestei indemnizații sunt mai multe, printre care și un stagiu de cotizare - detalii, în acest material). Dar nu întotdeauna. Deoarece concedierea poate avea loc din cauza salariatului, dacă vorbim de concediere disciplinară ori în cazul arestării preventive/la domiciliu.

• dreptul la preaviz de 20 de zile;
• comunicarea deciziei de concediere; de asemenea, angajatului trebuie să îi fie eliberată, automat, o adeverință de vechime în muncă;
• compensarea unor zile de concediu rămase.