UPDATE: Cum și unde poate o asociație de proprietari să plaseze camere în scările de bloc. Ce drepturi au locatarii

„În cazul asociațiilor de proprietari, cele mai utilizate date cu caracter personal sunt cele care se înscriu în cartea de imobil, potrivit legii, respectiv numele de familie şi prenumele, seria și nr. actului de identitate, data mutării în/din imobil şi felul adresei (de domiciliu sau de reşedinţă), domiciliul persoanei (înscris în actul de identitate), datele înscrise în listele de plată a cheltuielilor asociației, precum și imaginea în cazul instalării sistemului de supraveghere video”, scrie într-un ghid recent publicat de Autoritatea română de protecția datelor (ANSPDCP). 

Prin urmare, nu avem niciun dubiu la acest moment asupra faptului că asociația de proprietari, fie că instalează camere la bloc pentru a surprinde activitatea din casa scărilor sau nu, este operator de date personale. Așadar, trebuie să respecte legislația relevantă în domeniu. Pentru a înțelege mai bine impactul instalării și folosirii unor camere de filmat la bloc, trebuie precizat că ele pot să surprindă destul de multe informații legate de viața privată a unui locatar (de exemplu, când pleacă și se întoarce de la muncă cineva, cine vizitează pe cineva etc.).

Orice instalare și folosire a unei camere de filmat trebuie să fie justificată obiectiv - să fie necesară și proporțională cu scopul urmărit. Acest lucru se datorează faptului că, de obicei, temeiul de prelucrare a datelor, într-o asemenea situație, este interesul legitim al asociației de proprietari (să zicem interesul de a asigura siguranța și securitatea în bloc). Astfel, asociația de proprietari trebuie să identifice o problemă (de exemplu, cresc actele de vandalism din zonă) și să vadă ce opțiuni are la dispoziție. Dacă nu are alte soluții mai puțin intruzive în viața privată a persoanelor vizate de filmare, atunci poate să instaleze camerele. Ideea e să se identifice necesitatea măsurii și să se asigure o proporționalitate între măsură, în sine, și drepturile persoanelor vizate de filmare. 

„O astfel de prelucrare a datelor în interes legitim ce poate fi stabilită de către asociația de proprietari este cea efectuată prin intermediul unui sistem de supraveghere video pentru asigurarea pazei şi protecției persoanelor, bunurilor și valorilor, a imobilelor și a instalațiilor de utilitate publică, precum și a împrejmuirilor afectate acestora, dar și în zona de acces în imobil sau lifturi.

Argumentele privind justificarea interesului legitim trebuie să se regăsească într-o documentație la nivelul asociației de proprietari și, ulterior, hotărârea de a instala un astfel de sistem trebuie adoptată în cadrul adunării generale a asociaţiei de proprietari, potrivit Legii nr. 196/2018”, subliniază ANSPDCP în ghidul recent. 

Filmările (și, eventual, înregistrările audio) vor putea fi folosite exclusiv pentru motivele invocate pentru justificarea lor. Cu alte cuvinte, o asociație de proprietari nu va putea să instaleze niște camere video/audio pentru motive de siguranță, doar ca, ulterior, să folosească înregistrările pentru alte obiective - de exemplu, stabilirea cotelor la întreținere.

Accesarea camerelor de filmat (și a imaginilor și a sunetelor) trebuie să se facă într-un cadru clar determinat. Astfel, este important să se stabilească, exact, cine are acces la date și să se asigure un cadru de securitate, limitându-se expunerea datelor. Mai mult, persoana sau persoanele autorizate să acceseze filmările trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului pentru care s-a luat decizia plasării și utilizării camerelor. „Este necesară stabilirea unui număr limitat de persoane care au acces la imagini. Totodată, persoanele care au acces la imagini nu le pot prelucra decât la cererea operatorului și în scopul pentru care datele au fost inițial colectate. Persoana/persoanele care are/au acces la imagini ar trebui să le poată vizualiza doar în situația producerii unui incident care are legătură cu scopul declarat al prelucrării, și nu în mod continuu/frecvent și/sau în timp real”.

Trebuie stabilit, cu exactitate, câte camere se amplaseză, unde și, mai ales, unde se va afla locația de stocare a echipamentelor. Bineînțeles că aceste lucruri țin de necesitate și proporționalitate, în principal, dar nu numai. Ideea de bază e că trebuie urmărită limitarea, pe cât posibil, a ingerinței în viața privată a oamenilor. De aceea, s-ar putea ca instalarea unor camere la fiecare etaj să fie prea mult, de exemplu. 

„În ceea ce privește instalarea camerelor video pe fiecare nivel/palier din imobil, apreciem că pentru prelucrarea imaginilor respective este necesară obținerea consimțământului fiecărui proprietar/locatar de pe nivelul/palierul respective, raportat la riscurile aduse vieții private a acestora”, subliniază ANSPDCP.

De asemenea, toți cei care locuiesc sau ajung în zona filmată trebuie să fie atenționați - necesitatea anunțurilor. „Astfel, în ceea ce privește respectarea dispozițiilor RGPD, asociația de proprietari are obligația de informare a persoanelor vizate (proprietarii/chiriașii/vizitatorii), în spaţiile monitorizate prin camerele de supraveghere video. În acest sens, trebuie instalată și o pictogramă adecvată, care să conţină o imagine reprezentativă, poziţionată la o distanţă rezonabilă de locurile unde sunt amplasate echipamentele de supraveghere, astfel încât să poată fi văzută de orice persoană”, susține ANSPDCP în ghidul său. 

Cât trebuie păstrate imaginile? Autoritatea de supraveghere recomandă ca aceasta să nu depăşească 30 zile. „Excepție pot face situațiile temeinic justificate în care s-au produs evenimente ce necesită stocarea doar a imaginilor relevante pe o perioadă mai mare de timp necesară îndeplinirii scopurilor respective (de ex. până la soluționarea definitivă a unei cauze penale de către organele judiciare)”. 

Înregistrarea sunetului, pe lângă filmare, este permisă doar în cazuri excepționale. Autoritatea suedeză de protecție a datelor, de pildă, a amendat o asociație de proprietari pentru că, printre altele, a prelucrat atât imagini video, cât și sunete, prin mai multe camere instalate într-o scară de bloc. S-a considerat că prelucrarea audio reprezintă un amestec suplimentar în viața privată a persoanelor vizate de camere (în principal, locatarii) și este necesară, astfel, o motivație suplimentară pentru prelucrarea datelor audio.