Legea carantinei și izolării: Unde și cum pot fi contestate aceste măsuri

Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic se va aplica de marți și, după lungi discuții și dezbateri (inclusiv politice), va permite autorităților să dispună carantinarea (persoanelor suspecte de un virus contagios) sau chiar izolarea (persoanelor bolnave), în scopul prevenirii răspândirii unei boli transmisibile.

Carantinarea și izolarea, după cum am arătat aici, implică obligarea persoanelor vizate să rămână închise în casă, pentru o perioadă de timp, sau chiar să fie internate în spital. Cu alte cuvinte, e vorba de măsuri ce restrâng libertatea persoanelor carantinate sau izolate. Mai mult, discutăm de o lege cu caracter general, aplicabilă la situații unde, de multe ori, nu se cunosc suficiente date despre virusul ce poate exista într-o comunitate. Astfel, riscul de abuzuri sau de aplicări incorecte ale legii, chiar dacă involuntare, este mare. De aceea, este foarte important pentru persoanele carantinate sau izolate să poată contesta măsurile în instanță.

Unde pot fi contestate măsurile de carantinare și de izolare și cum

Persoanele față de care sunt emise acte administrative prin care se dispune carantinarea sau izolarea lor pot să atace (conteste) aceste acte la:

• judecătoria în a cărei rază domiciliază sau își au reședința sau, după caz,
• la judecătoria în a cărei circumscripție este situat spațiul sau unitatea sanitară în care sunt carantinate sau, după caz, izolate.

Notă: După cum se poate vedea, o persoană poate să conteste măsura de carantinare sau izolare indiferent de locul unde a fost dispusă: la domiciliul, reședința acelei persoane ori într-un spital.

Alte aspecte importante de care trebuie ținut cont:

• contestația poate fi introdusă în cel mult 24 de ore de la momentul comunicării deciziei (care se va face de către Direcția de Sănătate Publică);
• măsura de carantinare/izolare va înceta doar dacă cererea reclamantului va fi admisă (adică se va dispune anularea actului administrativ prin care s-a instituit măsura sau încetarea acesteia) și va avea loc doar de la momentul pronunțării (de la acel moment, persoana vizată va putea să părăsească, liber, locul în care a fost carantinată/izolată);
• persoanele care contestă măsurile nu vor trebui să plătească taxă de timbru;
• dacă reclamantul nu își poate permite un avocat, acesta va fi asistat de unul din oficiu.

În privința soluționării contestației, aceasta trebuie să aibă loc de urgență și cu precădere. Legea nr. 136/2020 prevede că instanța trebuie să pronunțe o soluție în cel mult 48 de ore de la momentul sesizării acesteia. Este permisă amânarea pronunțării, o dată, cu maximum 24 de ore, însă redactarea hotărârii trebuie să se facă în aceeași zi.

Hotărârea poate fi atacată cu apel (care trebuie făcut în cel mult două zile), însă termenul de soluționare este de 24 de ore de la sesizare, cu posibilitatea unei prelungiri similare celei de mai sus - cu cel mult 24 de ore. 

Atenție! Chiar dacă măsura instanței de fond poate fi atacată cu apel, ea este executorie de la pronunțare. Așadar, o măsură favorabilă îi va permite persoanei vizate să părăsească locul de carantinare/izolare.

În același timp, există o altă procedură specială pentru acele persoane care sunt izolate, inițial, pentru 48 de ore (legea este astfel structurată că, mai întâi, persoanele pot fi internate pentru cel mult 48 de ore - fie cu acordul lor, fie fără acel acord - și, ulterior, această măsură se poate prelungi, dacă se constată că riscul transmiterii bolii se menține și după acele 48 de ore) și care vizează strict acele 48 de ore.

În această situație, instanța se pronunță în 24 de ore de la sesizare (nu 48, ca mai sus). De asemenea, aici nu este posibilă amânarea pronunțării și nu este posibilă atacarea, cu apel, a soluției instanței. 

Așadar, vorbim de două proceduri diferite: 

• cea specială și menționată mai sus, aplicabilă exclusiv primelor 48 de ore în care se dispune măsura inițială a izolării și unde se fac testele pentru a se decide prelungirea sau nu a măsurii;
• cea menționată inițial, care permite inclusiv apelul soluției instanței de fond, și care se aplică perioadei ulteriorare celor 48 de ore (pentru măsura izolării) și se aplică și măsurilor de carantinare.

Atacarea actelor ce vizează mai multe persoane nedeterminate

Există și anumite măsuri cu caracter general, cum sunt ordinele șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sau ale unei persoane desemnate de acesta. De exemplu, măsurile de instituire a carantinei zonale (adică acele măsuri ce vizează zone specifice). În asemenea situații, procedura este diferită.

Astfel de ordine trebuie atacate la curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază teritorială se află sediul autorității emitente. 

În esență, orice persoană care consideră că i-au fost vătămate interesele sau drepturile printr-o astfel de măsură poate s-o atace. Termenul în care poate fi introdusă acțiunea este de cinci zile de la momentul publicării măsurii în Monitorul Oficial sau de la momentul la care persoana în cauză a aflat de măsură, în situația nepublicării.

Notă: în ceea ce privește litigiile cu administrația publică, înainte de a se introduce o acțiune trebuie urmată o procedură prealabilă, în care i se cere organului emitent ceea ce s-ar cere, în mod obișnuit, în instanță. Abia dacă acel organ nu răspunde în termen sau refuză să accepte solicitarea ar putea cineva să introducă acțiune în instanță. În privința măsurilor de mai sus, în schimb, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile.

Soluția instanței trebuie să vină în cel mult 15 zile de la momentul sesizării acesteia. Și aici poate fi amânată pronunțarea cu maximum 24 de ore, iar motivarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Hotărârea poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție în cel mult două zile de la comunicarea soluției curții de apel, iar Înalta Curte trebuie să se pronunțe în cel mult cinci zile de la sesizare.

Atenție! În cazul actelor administrative normative, cum sunt cele de mai sus, nu este posibilă suspendarea efectelor acestora, cum există posibilitatea în privința altor acte administrative, în mod normal.