Durata normală a timpului de muncă și stagiul de cotizare: Ce trebuie să știi pentru pensionare dacă ai lucrat cu normă întreagă și/sau parțială

Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul:

• prestează munca;
• se află la dispoziția angajatorului;
• îndeplinește sarcinile și atribuțiile conform funcției sau ocupației.

Ca regulă, durata normală a timpului de muncă pentru contractele cu normă întreagă este de opt ore/zi, respectiv 40 de ore/săptămână, fiind expres și limitativ prevăzute în actele normative excepțiile. Aceste excepții vizează, în principal, categorii de salariați vulnerabili sau pentru care legiuitorul a prevăzut că, deși nu lucrează conform regulilor generale (opt ore/zi), contractele de muncă se încadrează în categoria celor cu normă întreagă.

Timpul total de muncă săptămânal nu poate depăși 48 de ore, iar asta înseamnă că salariați pot presta cel mult opt ore/săptămână peste durata normală a timpului de muncă. Când discutăm despre munca prestată suplimentar, salariații au dreptul la cel puțin 12 ore consecutive între două zile de muncă. Repartizarea timpului de muncă, tot ca regulă generală, este uniformă, de luni până vineri, fiind prevăzute expres și limitativ excepțiile. Săptămânal, salariații au dreptul la 48 de ore consecutive de repaus, de regulă sâmbătă și duminică.

Durata normală a timpului de muncă este importantă și sub aspectul calculului vechimii în muncă, fiind incidente atât dispozițiile Legii nr. 263/2010 (Legea pensiilor), cât și cele ale Codului Fiscal.

În toate situațiile, stagiul de cotizare se raportează la o normă întreagă, aceasta fiind stabilită prin Codul Muncii la opt ore/zi, respectiv 40 de ore/săptămână. În acest sens, stagiul de cotizare va fi calculat prin raportare la norma întreagă, iar contractele de muncă cu timp parțial nu se vor raporta la numărul de zile lucrătoare, ci la media lunară a orelor lucrătoare pentru fiecare an în parte.

Astfel, un salariat care are încheiat un singur contract de muncă cu timp parțial de patru ore/zi, respectiv 20 de ore/săptămână, va avea un stagiu de cotizare proporțional cu timpul lucrat, adică un an de vechime în muncă va fi acumulat în doi ani pentru acest tip de contract.

Acest mod de calcul are la bază principiul contributivității atât în privința calcului punctajului anual, cât și în privința stagiului de cotizare.

În același timp, pentru un salariat care prestează atât în baza unui contract cu normă întreagă, cât și în baza unui contract cu timp parțial, stagiul de cotizare va fi calculat numai pentru contractul de muncă cu normă întreagă, iar cel cu timp parțial va fi luat în calcul strict pentru determinarea punctajului anual.

Acest mod de calcul al stagiului de cotizare și al punctajului mediu anual va influența direct valoarea pensiei de care va beneficia salariatul în momentul ieșirii din activitate. Un salariat care a lucrat preponderent în baza unor contracte de muncă cu timp parțial va avea un stagiu de cotizare inferior anilor calendaristici în care a prestat o muncă salarizată, iar punctajul anual îi va fi calculat proporțional cu vechimea acumulată.

Un salariat care a prestat în baza a două sau mai multe contracte de muncă, iar acestea depășeau o normă întreagă va avea un stagiu de cotizare raportat la anii calendaristici, fără a-i fi adăugate perioadele care depășeau o normă întreagă. În acest caz va fi influențat pozitiv punctajul mediu anual, acesta fiind calculat la nivelul salariilor încasate și raportat la o normă întreagă.

* Calculul în privința punctajului mediu anual are la bază salariul mediu brut din 2019:

Din calculele comparative putem observa că în situația unui singur contract de muncă cu timp parțial este influențat în primul rând stagiul realizat, dar ne aflăm și în situația în  care este imposibil de atins stagiul complet care, în aceste condiții ar presupune 70 de ani (calendaristici) de activitate.

În cazul unui cumul de contracte, stagiul de cotizare realizat nu este influențat, dar avem un punctaj mediu anual superior, fiind calculate toate veniturile salariale.

De asemenea, stagiul complet de cotizare este cel la care se raportează calculul punctajului mediu realizat.

Codul muncii conferă salariaților dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.

Singura limitare în acest sens se referă la contractele de muncă încheiate cu același angajator și vizează timpul de muncă și timpul de odihnă.