Nulitatea contractuala

Nulitatea reprezinta o cauza de ineficacitate a unui contract, alaturi de reziliere, rezolutiune, reductiunea liberalitatilor excesive, revocare, denuntare unilaterala.

Daca toate celelalte cauze de ineficacitate contractuala enumerate mai sus se refera la contracte valabil incheiate, nulitatea pune in discutie insasi validitatea unui contract. Cu alte cuvinte, manifestarea de vointa a partilor nu este confirmata si in plan juridic. Doua mari categorii de nulitate au fost consacrate in literatura de specialitate: nulitatea absoluta si nulitatea relativa. 

Nulitatea absoluta este acea cauza de ineficacitate a actului juridic care intervine in ipoteza in care sunt incalcate dispozitii legale imperative, care aduc atingere juridica. Cele mai intalnite cauze de nulitate absoluta sunt:

- Nerespectarea prevederilor legale privind capacitatea civila a persoanelor (incalcarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice - de exemplu, o firma indeplineste acte comerciale care exced obiectului sau de activitate);
- Lipsa totala a consimtamantului
- Nevalabilitatea obiectului

Pentru valabilitatea obiectului unui contract, este necesara indeplinirea cumulativa a unor conditii generale, care sunt aplicabile oricarui contract care urmeaza a fi incheiat (obiectul contractului sa existe, sa fie in circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, sa fie licit si sa fie moral).

- Nevalabilitatea cauzei contractului (incheierea contractului este ilicita sau imorala)
- Nerespectarea formei cerute ad validitatem, in situatia contractelor solemne, unde simpla manifestare de vointa a partilor nu este sinonima cu incheierea contractului (de exemplu, donatia - art. 813 Cod civil, contractul de ipoteca - art. 1772 Cod civil).
- Incalcarea ordinii publice
- Fraudarea legii

Nulitatea relativa este acea sanctiune de drept care presupune nerespectarea unor dispozitii legale care ocrotesc un interes privat, individual. Din punct de vedere strict terminologic, pentru desemnarea nulitatii relative se folosesc expresiile: actul este anulabil sau anulabilitatea actului.

Principalele cauze de nulitate relativa ale unui act juridic sunt:

- Nerespectarea prevederilor referitoare la capacitatea civila, atunci cand nu este incidenta nulitatea absoluta;
- Lipsa discernamantului la incheierea contractului;
- Vicierea consimtamantului, in cele patru modalitati: eroare, dol (viclenie), violenta si leziune.

Eroarea poate cadea asupra naturii actului - error in negotio, asupra identitatii obiectului - error in corpore, a calitatilor substantiale ale obiectului - error in substantiam - sau a persoanei contractante - error in personam.

Dolul presupune folosirea de mijloace viclene, frauduloase de catre una dintre parti pentru a o determina pe cealalta sa semneze un contract.

Violenta consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii provoaca o temere de natura sa o determine sa incheie un anumit act juridic, pe care in conditii normale nu l-ar fi incheiat.

Leziunea poate fi reprezentata printr-o disproportie vadita de prestatii. Domeniul de aplicare al acestui viciu de consimtamant este circumscris actelor de administrare (acelor acte prin care nu se tinde decat la normala punere in valoare a unui bun sau a unui patrimoniu, cum ar fi perceperea chiriei pentru un bun, asigurarea unui bun etc.) si minorilor intre 14 si 18 ani, care pentru incheierea valabila a unui contract au nevoie de incuviintarea ocrotitorului legal, care poate fi parinte sau tutore.

Autor: Razvan Tanase