Ce reprezintă, de fapt, salariul minim? Actualmente, evoluția acestuia în anul următor este o necunoscută

Salariul minim brut pe țară garantat în plată, așa cum este el definit în Codul muncii, reprezintă cea mai mică remunerație pe care angajatorul este obligat să o achite unui lucrător angajat cu normă întreagă, respectiv pentru prestarea a opt ore/zi.

La nivel european, salariul național minim de bază poate fi stabilit la un regim de salarizare la oră, la săptămână sau la lună, iar acest salariu minim este aplicat prin lege (de guvern), deseori după consultarea partenerilor sociali, sau direct, prin acord intersectorial național, așa cum este cazul unor state membre ale Uniunii Europene (UE).

Organizația Internațională a Muncii a definit salariul minim ca fiind un nivel salarial, prevăzut în lege sau convenție, care reprezintă salariul minim posibil pe care un angajator are voie să îl plătească. În România, angajatorii nu pot negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. Această obligație se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.

De asemenea, angajatorul este obligat să aducă la cunoștința salariaților nivelul salariului minim stabilit prin hotărâre de guvern, fiind prevăzute sancțiuni pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind nivelul salariului minim:

• nerespectarea dispozițiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe țară, se sancționează cu amendă de la 300 la 2.000 lei;
• constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă penală fapta persoanei care, în mod repetat, stabilește pentru salariații încadrați în baza contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut de lege.

Reglementările legale privind salariul minim conțin prevederi pentru revizuirea regulată a regimului de salarizare, deseori fiind implicate negocieri tripartite în rândul guvernului, al sindicatelor și al angajatorilor, pentru a reflecta evoluția prețurilor și a salariilor, precum și alți factori economici.

Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată corespunzător programului normal de muncă se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de opt ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.

Modificările aduse art. 164 din Codului muncii în anul 2018 permit, prin hotărâre de Guvern, stabilirea unor salarii minime diferențiate pe criteriul nivelului de studii și al vechimii în muncă. O astfel de situație există și în prezent, fiind stabilit un salariu minim general de 2.230 lei/lună și unul diferențiat pe criteriile amintite anterior de 2.350 lei pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare.

Pentru sectorul construcțiilor, prin OUG 114/2018, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește în bani, fără a include indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, la suma de 3.000 lei lunar, pentru un program normal de lucru. Aceste prevederi sunt valabile, conform actului normativ în vigoare, până în 2028.

Salariul minim este reglementat în Codul muncii, dar nivelul său este stabilit prin hotărâre de Guvern. Elementul principal de fundamentare a salariului minim îl reprezintă, conform art. 3 din OUG 217/2000, coșul minim de consum. Aici avem o modificare legislativă recentă, adusă prin Legea 174/2020, fiind prevăzut și faptul că valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent se stabilește anual de către Institutul Național de Statistică și se aprobă prin ordin al președintelui acestuia. 

Nota redacției: Guvernul nu a arătat anul acesta că ar fi plănuit să se raporteze la acest coș de consum pentru un trai decent pentru stabilirea salariului minim pe anul viitor. La Ministerul Muncii se discutau două variante de majorare din ianuarie, niciuna raportată la recenta Lege 174.

Salariul minim ar trebui să fie un element cu ajutorului căruia să poată fi eliminate inegalitățile și inechitățile dintre salariații care desfășoară, de exemplu, aceeași activitate, dar pentru angajatori diferiți. Scopul principal al stabilirii unui salariu minim are legătură și cu conceptul de muncă decentă.

Conform Organizației Internaționale a Muncii: „Munca decentă sintetizează aspirațiile oamenilor în viața lor activă. Ea implică oportunități de muncă productivă, care asigură un venit echitabil, siguranță la locul de muncă și protecție socială pentru familie, perspective mai favorabile de dezvoltare personală și integrare socială, libertatea oamenilor de a-și exprima preocupările, de a organiza și participa la deciziile care le influențează viața, precum și egalitatea de șanse și de tratament pentru toate femeile și toți bărbații”.

Avem astfel confirmarea faptului că pentru a discuta despre munca decentă, pe lângă siguranță, protecție, libertate și egalitate de șanse și de tratament, trebuie să existe și un venit echitabil. Acest venit echitabil poate fi asigurat prin stabilirea unui salariu minim care să garanteze nu numai un venit la nivel de subzistență, ci unul bazat pe date statistice clare și predictibile.

Atunci când amintim predictibilitatea nu putem face abstracție de poziția partenerilor sociali, iar stabilirea unui salariu minim la nivel național trebuie să ofere angajatorilor posibilitatea de a-și ajusta bugetul astfel încât să nu existe situații în care majorarea salariului minim să genereze un dezechilibru pe piața muncii.

În cadrul raportului publicat în 2015, Comitetul European asupra Drepturilor Sociale, parte integrantă a Consiliului Europei, a acuzat România de încălcări grave ale Cartei Europene a Drepturilor Sociale, în special a dreptului la o remunerație echitabilă.

Tot în cadrul expunerii de motive a Legii 174/2020, cea care impune ca, de acum înainte, să se țină cont de coșul minim de consum pentru un trai decent la stabilirea salariului minim, se amintește și de dreptul la un standard de viață decent, acesta fiind recunoscut prin art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și prin art. 11 al Convenției Internaționale privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale.

Putem spune, fără rezerve, că actualul sistem legislativ care reglementează relațiile de muncă oferă atât angajatorilor, cât și salariaților, posibilitatea stabilirii de comun acord a relațiilor contractuale, dar de multe ori salariații se află într-o poziție mai puțin favorabilă în relația lor cu angajatorul.