Cele șase situații în care salariații lucrează în afara sediului angajatorului

„Am făcut o mică prezentare a tuturor situațiilor în care angajatul își desfășoară activitatea în afara unui loc fix de muncă [de la sediul angajatorului], pentru că cred că e important să înțelegem cu toții cam care este cadrul general de reglementare. (...) Avem, ca instituții mari, delegarea și detașarea din Codul muncii, mai avem detașarea transnațională, care gestionează situațiile în care angajații noștri lucrează în afara teritoriului României. O altă situație este cea în care angajații, prin specificul muncii lor, sunt niște angajați mobili. (...) Și mai avem două situații în care nu-i avem pe salariați la birou - oamenii care prestează muncă de la domiciliu și telemunca”, a explicat Adriana Radu, avocat partener la Radu Opriș, la o conferință recentă organizată de avocatnet.ro.

Iată o scurtă trecere în revistă a acestor șase situații și a prevederilor legale aferente.

1. Delegarea. Aceasta este reglementată la articolele 42 - 44 din Codul muncii și reprezintă o exercitare temporară, în afara locului de muncă obișnuit, a unor lucrări sau sarcini ce țin de atribuțiile de serviciu. Delegarea poate fi dispusă de angajator pentru o perioadă inițială de maximum 60 de zile calendaristice în 12 luni. Pe scurt, ideea este că salariatul este trimis de angajator să facă o activitate legată de munca sa obișnuită, însă într-un alt loc decât sediul firmei.

2. Detașarea. În acest caz, regulile se găsesc la articolele 42 și 45 - 47 din Codul muncii. Spre deosebire de delegare, detașarea implică trimiterea salariatului, de către angajator, să lucreze temporar pentru alt angajator. În esență, detașarea implică schimbarea temporară a locului de muncă și poate fi dispusă de angajator pentru o perioadă inițială de cel mult un an.

3. Detașarea în afara României. În acest caz, este necesar să facem o diferențiere între detașarea transnațională și detașarea simplă. Prima este reglementată de Legea 16/2017 și implică trimiterea salariatului într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat membru al Spațiului Economic European sau în Elveția. A doua este reglementată atât de Codul muncii (articolele 42 și 45 - 47), cât și de OG 25/2014 și implică trimiterea salariatului în state terțe, adică state nonUE (categorie la care a intrat, mai nou Marea Britanie).

4. Salariații mobili. O altă situație în care salariații lucrează în afara sediului angajatorului este cea în care specificul muncii lor impune o mobilitate ridicată. Vorbim despre articolul 25 din Codul muncii: „Prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă.”

5. Munca la domiciliu. Este reglementată la articolele 108 - 110 din Codul muncii. Salariații care, pur și simplu, îndeplinesc de acasă atribuțiile specifice funcției deținute sunt cei care se încadrează pe această ipoteză. Atenție: Vorbim de muncă la domiciliu dacă salariatul n-are nevoie de laptop, calculator, tabletă sau telefon inteligent pentru a-și îndeplini sarcinile, altfel vorbim de telemuncă.

6. Telemunca. De principiu, aceasta este reglementată prin Legea 81/2018, însă i se aplică și regulile generale din Codul muncii. Telemunca implică faptul că salariatul își îndeplinește, în mod regulat, cel puțin o zi pe lună, atribuțiile postului în alt loc decât sediul angajatorului, folosind tehnologia informației și comunicațiilor. De exemplu, munca se face cu ajutorul laptopului, desktopului, telefonului inteligent sau tabletei, iar aceasta se poate desfășura atât de acasă sau din alt loc agreat de comun acord, cât și din mai multe locuri.