Decizia CEDO in cauza Topciov impotriva Romaniei

La data de 23 iunie 2006, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului de la Strasbourg a comunicat Guvernului decizia sa în cauza Topciov împotriva României, prin care a respins acþiunea reclamantului. CEDO a constatat vãdita netemeinicie a capetelor de cerere privind încãlcarea articolului 6 din Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale sub aspectul neexecutãrii unei hotãrâri judecãtoreºti definitive ºi a articolului 1 din Primul Protocol adiþional la Convenþie, care garanteazã dreptul de proprietate.
 
 Situaþia de fapt priveºte demersul reclamantului de a executa o hotãrâre judecãtoreascã definitivã ºi irevocabilã prin care un particular a fost obligat sã-i plãteascã o sumã de bani.
 
 Curtea a respins cererea reclamantului stabilind cã nu existã lipsuri imputabile autoritãþilor naþionale în executarea hotãrârii judecãtoreºti. Astfel, Curtea a reþinut cã hotãrârea a fost învestitã cu formulã executorie ºi cã o încercare de executare a avut loc dupã trei zile de la data la care reclamantul a rãspuns la cererea executorului de a se deplasa împreunã cu acesta la domiciliul debitorului. Curtea a constatat cã plângerea reclamantului împotriva executorului judecãtoresc a fãcut obiectul unei hotãrâri motivate a autoritãþilor naþionale, iar dupã data de 9 iulie 2001, reclamantul nu a solicitat acestuia continuarea demersurilor în vederea executãrii hotãrârii ºi nu a solicitat organelor de poliþie sã-i comunice noul domiciliu al debitorului.
 
 Curtea a remarcat cã, deºi creditorul nu este obligat sã-i furnizeze executorului judecãtoresc mijloacele necesare în vederea executãrii, el trebuie sã acþioneze totuºi cu o oarecare diligenþã ºi sã vegheze la executare în cauzele civile. Spre deosebire de situaþia din cauzele Ruianu ºi Pini ºi alþii, în care reclamanþii au efectuat demersuri obiºnuite în vederea executãrii, în prezenta cauzã nu s-a stabilit cã dupã data de 9 iulie 2001 reclamantul a solicitat executorului judecãtoresc sã continue procedura de executare.
 
 Instanþa de la Strasbourg a respins, de asemenea, capãtul de cerere referitor la pretinsa încãlcare a dreptului de proprietate, constatând cã nu se poate imputa autoritãþilor naþionale faptul de a nu-l fi sprijinit pe reclamant în executarea hotãrârii judecãtoreºti, în condiþiile în care reclamantul nu a manifestat diligenþã în continuarea executãrii.