HG nr. 654/2021, care a intrat în vigoare la finalul săptămânii trecute, transpune şi la nivelul normelor modificările şi noutăţile pe care le-a adus, în vara anului trecut, Legea nr. 172/2020 în legislaţia detașărilor transnaţionale.
Declarația privind detașarea transnațională a salariaților se depunea şi până acum în România, dar noua formă prevede o serie de precizări în ceea ce priveşte tipul de detaşare:
- dacă e vorba de o detașare a unui salariat în România, în numele întreprinderii și sub coordonarea acesteia, în cadrul unui contract încheiat între entitatea care face detașarea și beneficiarul prestării de servicii care își desfășoară activitatea pe teritoriul României - există un raport de muncă, pe perioada detașării, între salariat și întreprinderea care face detașarea;
- dacă e vorba de detașarea unui salariat la o unitate sau la o întreprindere care aparține grupului de întreprinderi, situată în România, dacă există un raport de muncă, pe perioada detașării, între salariat și întreprinderea la care face detașarea ori
- dacă e vorba de punerea la dispoziție a unui salariat, de către un agent de muncă temporară, la o întreprindere utilizatoare stabilită sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul României - există un raport de muncă între salariat și agentul de muncă temporară pe perioada detașării.
Cei care detașează pe teritoriul țării noastre trebuie să trimită aceste declarații inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială urmează să se desfășoare activitatea. Dacă anterior, în norme, era prevăzut că aceste declarații trebuie trimise „cel târziu anterior” începerii activității, prin modificarea adusă de HG 654/2021 termenul-limită este de „cel târziu cu o zi înainte de începerea activității”.
Declarațiile cuprind datele întreprinderii care detașează, numărul de detașați, datele lor de identificare, durata anticipată a detașării (cu date de început și de încheiere), adresele locurilor de muncă, dar și scopul detașării.