avocatnet.ro 
„Pe legea română, persoana juridică răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. Dacă am angajați care acționează în exercitarea obiectului de activitate sau am angajați care acționează în interesul sau în numele persoanei juridice și în acțiunile respective comit niște fapte de natură penală, s-ar putea să ajungă să răspundă inclusiv persoana juridică”, a explicat Adriana Radu - Avocat Partener, Radu Opriș SPARL, cu ocazia unui recent webinar organizat de avocatnet.ro pentru abonații premium, pe tema regulamentului intern.
Cu toate că niciun administrator sau manager nu poate să vegheze constant asupra faptelor comise de angajați la muncă, în exercitarea obiectului de activitate sau atunci când acționează în interesul sau în numele firmei, minima diligență pe care poate să o depună este să le spună angajaților săi ce are și ce nu are voie să facă, potrivit avocatei.
„Ce trebuie să conțină politica anticorupție: niște principii directoare pentru angajații mei, care să-i ajute să știe că corupția sau alte infracțiuni de acest fel săvârșite cu intenție nu sunt tolerate la nivelul companiei și care sunt acele acțiuni cu pericol de a fi considerate infracțiuni, precum și care sunt sancțiunile dacă ele sunt săvârșite”, a explicat Adriana Radu în cadrul webinarului avocatnet.ro.
Corupția nu-i doar la stat
E răspândită ideea că faptele de corupție implică neapărat un funcționar al statului - o idee, de altfel, falsă. Întrucât Codul penal pedepsește și corupția între privați. Avem, în Codul penal, un articol care ne arată ce infracțiuni de corupție vizează și faptele săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane juridice (art. 308):
- luarea și darea de mită;
- traficul de influență și cumpărarea de influență;
- însușirea, folosirea ori traficarea de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează ori administrează;
- abuzul și neglijența în serviciu;
- folosirea abuzivă a funcției în scop sexual;
- uzurparea funcției;
- divulgarea unor informații secrete sau nepublice.
Desigur, pedepsele sunt mai mici în cazul corupției „la privat”, pentru că așa prevede codul, însă ele există.
„Un angajat săvârșise fapte de delapidare și șeful său, care ar fi putut să prevină acele fapte de delapidare însă nu a făcut nimic în aces sens, a fost acuzat de neglijență în serviciu”, a punctat avocata referitor la o speță cunoscută, în materia răspunderii penale a organelor de conducere.
„Cadourile: ce e simbolic și ce nu? Nu există un prag în lege, în zona privată. Ce e obiect promoțional, ce e ospitalitate și ce este mită? Cum faci diferența între ele dacă nu ți-ai pus tu, ca angajator, problema înainte?”, a mai punctat Adriana Radu, arătând astfel un exemplu de chestiune ce ar putea fi inclusă în politica anticorupție/codul de etică al companiei.
„Dacă ești administrator - răspunderea civilă față de acționari, pentru că în compania ta s-au întâmplat niște fapte și tu nu ai luat toate măsurile necesare, în îndeplinirea mandatului tău să te asiguri că angajații tăi nu fac «minunile» respective.
Răspunderea contractuală a partenerilor de afaceri, care se leagă de subiectul hărțuirii (...) Folosesc intermediari, care ar putea să atragă răspunderea penală a persoanei juridice și e bine să vă asigurați că aceste coduri de conduită/politici anticorupție sunt atașate la contractele încheiate cu acești parteneri de afaceri. Și, dacă totuși ei comit niște fapte, măcar există opțiunea companiei de a se întoarce împotriva acestor parteneri de afaceri pentru a recupera o parte din prejudiciul săvârșit ca urmare a faptelor lor”, a continuat avocata.
În acest moment, nu există nicio prevedere legală care să oblige firmele să aibă o atare politică la nivel intern. Utilitatea sa este însă ușor de văzut: angajatorul nu poate împiedica în totalitate producerea unor astfel de fapte de corupție de către angajații săi, dar îi va prinde destul de bine ulterior să poată dovedi cu ceva că, măcar, a încercat să le împiedice.
eusaisapte