avocatnet.ro 
Legea nr. 114/1996 privind locuințele este actul la care ne raportăm când vrem să vedem care sunt cerințele minime impuse de lege în materia locuințelor ce se construiesc în România, cerințe impuse încă din faza de autorizare a executării construcțiilor de locuințe noi, indiferent de natura proprietății sau a amplasamentului.
Totodată, cerințele din Legea locuinței sunt impuse nu doar firmelor, ci și persoanelor fizice care construiesc o locuință de la zero - pentru că nu te poți autoriza pentru construcția unei locuințe când, de fapt, ridici o anexă care va arăta ca un garaj sau un spațiu de depozitare și cam atât.
Locuință convenabilă, potrivit legii, cea care, „prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerința utilizatorului și caracteristicile locuinței, la un moment dat, acoperă necesitățile esențiale de odihna, preparare a hranei, educație și igiena, asigurând exigentele minimale prezentate în anexa nr. 1 la prezenta lege”.
În această anexă nr. 1 a Legii locuinței regăsim, practic, exigențele minimale pentru locuințe: cerințele minime, suprafețele minime, câte băi, ce dotări minime trebuie să aibă spațiile sanitare, ce dotări minime trebuie să aibă bucătăria, câte prize ar trebui să avem în fiecare cameră ș.a.m.d.
De pildă, locuințele trebuie să includă, în mod obligatoriu, un spațiu pentru odihnă (dormitor), un spațiu pentru prepararea mesei (bucătărie), cel puțin un grup sanitar și să permită evacuarea apelor uzate și a deșeurilor menajere. Locul de luat masa poate fi înglobat în bucătărie sau în camera de zi.
Apoi, legea prevede că suprafața minimă a fiecărei încăperi și numărul acestora trebuie stabilite, de principiu, în funcție de numărul membrilor familiei. Spre exemplu, locuința unei familii care are trei membri, trebuie să fie formată din trei camere, loc de luat masa, bucătărie, încăpere sanitară și spațiu de depozitare, cu suprafețe minime obligatorii pentru fiecare dintre acestea.
De pildă, să ne uităm la cazul unei garsoniere:
- camera de zi (în același timp și dormitor) ar trebui să aibă minimum 18 metri pătrați;
- locul de luat masa: 2,5 metri pătrați;
- bucătăria: 5 metri pătrați; desigur, aceasta și locul de luat masa pot fi incluse adesea în spațiul camerei de zi;
- baia, minimum 4,5 metri pătrați;
- spații de depozitare: minimum 2 metri pătrați;
- suprafața utilă: măcar 37 de metri pătrați.
În tabelul de mai jos regăsim suprafețele minimale pentru toate tipurile de încăperi, în funcție de mărimea locuinței, așa cum au fost ele reglementate în lege:
Totodată, legea stipulează că fiecare locuință trebuie prevăzută cu instalație de sonerie, că băile trebuie prevăzute cu spațiu pentru mașina de spălat rufe, că blocurile de locuințe trebuie să aibă spații pentru biciclete, cărucioare și pentru uscarea rufelor, rampe de acces pentru persoanele imobilizare în scaun cu rotile ș.a.m.d.
În fapt, Legea locuinței ne oferă destul de multe repere importante pentru a putea judeca ceva mai dur ofertele de locuințe pe care dezvoltatorii ni le pun la dispoziție, având în vedere și prețurile tot mai ridicate ale acestora în ultimii ani. Doar consultând anexa nr. 1 a Legii locuinței s-ar putea să regăsim cel puțin o chestiune ce nu este satisfăcută corespunzător de locuința pe care intenționăm să o achiziționăm - de pildă, rampele de acces pentru persoanele în scaun cu rotile sunt adesea uitate, deși importanța lor este uriașă în comparație cu alte dotări necesare.
Ceea ce nu face această lege este să le impună niște standarde minime celor care închiriază locuințe pe termen lung. Prin urmare, locațiunea poate să aibă în vedere cam orice spațiu, atâta timp cât părțile sunt de acord: o debara, o cameră într-o vilă sau o garsonieră de 11 metri pătrați.
ovidiu78tz
Comentarii articol (1)