Toate orele suplimentare muncite după 5 octombrie se pot recompensa timp de 90 de zile

În prezent, cel puțin până la adoptarea și promulgarea Legii privind aprobarea OUG 117/2021, începând cu data de 5 octombrie 2021, munca suplimentară se compensează prin acordarea de ore libere plătite în cel mult 90 de zile calendaristice de la data nașterii dreptului, respectiv data prestării.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin (2) din Constituție, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”, iar extinderea termenului de la 60 la 90 de zile are aplicabilitate în privința muncii suplimentare efectuate ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor OUG 117/2021, adică după data de 05 octombrie 2021.

Util: Compensarea cu timp liber a orelor suplimentare, la încetarea CIM, ar putea opera în timpul preavizului?

Drepturile născute anterior datei de 05 octombrie 2021 vor fi compensate conform dispozițiilor legale în vigoare la data nașterii dreptului, respectiv în cel mult 60 de zile.

Context

Deși timpul de muncă și timpul de odihnă fac parte, cu caracter general, din categoria elementelor esențiale în cadrul raporturilor de muncă, Codul muncii prevede și o serie de excepții, în situații justificate și care ar putea fi probate.

O astfel de situație o întâlnim și în cazul muncii suplimentare, iar angajatorul are obligația de a respecta o serie de reguli în momentul în care, din motive obiective, solicită salariaților să efectueze muncă suplimentară.

Un prim aspect ar fi condiționarea prestării muncii suplimentare de exprimarea acordului salariatului care, în mod normal, este precedată de solicitarea angajatorului. În aceste condiții, Codul muncii confirmă importanța timpului de odihnă și a echilibrului dintre perioadele în care salariatul prestează o activitate și cele necesare pentru refacerea capacității de muncă și evitarea situațiilor în care sănătatea și securitatea salariaților ar putea fi afectată.

Anterior adoptării OUG 117/2021, Codul muncii impunea angajatorilor să compenseze munca suplimentară prin acordarea de ore libere plătite în cel mult 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, iar în cazul în care această compensare nu ar fi posibilă, angajatorii aveau obligația de a adăuga un spor la salariu.

Pe lângă slaba motivare a deciziei privind extinderea perioadei în care angajatorii sunt obligați să compenseze munca suplimentară prin acordarea de ore libere plătite și menționarea strict a intereselor uneia dintre părți cu ignorarea drepturilor celeilalte, modificarea principalului act normativ care reglementează relațiile de muncă cu caracter permanent invocându-se o situație punctuală și cu caracter temporar, Consiliul Legislativ a semnalat și încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție.

Guvernul, prin Nota de fundamentare a OUG 117/2021, invocă punctual situația excepțională cu care se confruntă în acest moment angajatorii, precizând că urmărește „evitarea blocării desfășurării raporturilor de muncă a agenților economici și asigurarea desfășurării activității acestora în bune condiții”.

Nici în actul normativ și nici în Nota de fundamentare nu se regăsesc precizări cu privire la afectarea sănătății salariaților în cazul în situația în care aceștia vor presta muncă suplimentară în afara programului normal timp de 90 de zile.

Mai mult, acordarea a încă 30 de zile în care salariații cărora nu le-a putut fi compensată munca suplimentară prin acordarea de ore libere plătite și nici prin acordarea sporului prevăzut de Codul muncii, echivalează cu acordarea unui credit cu dobândă 0, salariatul fiind cel care-l împrumută pe angajator.

Să privim lucrurile altfel. Plecând de la dispozițiile Codului care stabilește ordinea executării obligațiilor, respectiv prestarea muncii de către salariat și plata contraprestației de către angajator, putem observa că salariul se plătește cel puțin o dată pe lună și este condiționat de prestarea muncii, iar concluzia este că obligația angajatorului este strâns legată executarea obligației asumate de către salariat și, evident, ulterioară.

De asemenea, inclusiv în cazurile în care salariul se acordă în două  tranșe, avans și lichidare, plata avansului se raportează la perioada de timp lucrată în luna respectivă și nu o acoperă integral, deci nu poate fi în discuție o plată pentru munca neprestată.

Tot în cadrul Notei de fundamentare, Guvernul face referire la „flexibilizarea relațiilor de muncă prin crearea posibilității compensării muncii suplimentare cu timp liber corespunzător într-o perioadă mai mare de timp și asigurarea desfășurării activității angajatorilor în bune condiții corelat cu asigurarea protecției salariaților”,  fără a preciza care sunt măsurile prin care se asigură protecția salariaților.

Consiliul Legislativ a avizat NEGATIV proiectul actului normativ care a devenit OUG 117/2021 și a făcut următoarele precizări:

• în raport cu prevederile art. 115 alin.(4) din Constituția României, republicată, ale art. 43 alin. (3) din Legea 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, din analiza măsurilor preconizate, a rezultat că argumentele enunțate în preambul nu justifică nici urgența și nici cazul excepțional care impun recurgerea la această cale de reglementare, și nu la calea procedurii obișnuite de legiferare de către Parlament.
• este necesar ca, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, preambulul ordonanței de urgență să fie completat în sensul menționării elementelor care conturează existența situației extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, prin descrierea situației cuantificabile și obiective care se abate semnificativ de la obișnuit și care impune recurgerea la această cale de reglementare, menționându-se, totodată, efectele negative care s-ar produce prin neadoptarea soluțiilor legislative preconizate prin ordonanță de urgență.
• salariatului i se va afecta dreptul la timp de repaus necesar pentru recuperarea capacității de muncă, element constitutiv al dreptului fundamental la muncă.
• având în vedere că măsurile propuse prin prezentul proiect nu respectă dispozițiile art. 115 alin.(4) și (6) din Legea fundamentală referitoare la delegarea legislativă, iar unele sunt lipsite de previzibilitate, încălcând art. 1 alin.(5) din Constituție, propunem reconsiderarea integrală a acestora și includerea lor în cadrul unui proiect de lege.

Prin precizările anterioare, Consiliul Legislativ a indicat concret motivele pe baza cărora pot fi invocate excepțiile de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile OUG 117/2021.

Citește și: Recompensarea orelor suplimentare: Ce riscă angajatorul care nu ia în seamă orele muncite în plus, pe lângă amendă