Reținerile salariale: Când pot avea loc, în ce condiții și care e minimul care trebuie să rămână lunar în buzunarul angajatului

Când vorbim de rețineri salariale? Pe de o parte, sunt popriri pe salariu pe care le face un terț față de raportul de muncă, pentru că, spre exemplu, salariatul nu și-a plătit ratele la credit la timp sau pensia de întreținere pe care o datora și un executor solicită angajatorului să oprească o parte din bani pentru a recupera banii, iar, pe de altă parte, reținerile salariale le poate face și angajatorul pentru acele sume de bani pe care el trebuie să le recupereze de la angajatul său cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile aduse.

Reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi, în fiecare lună, jumătate din salariul net, potrivit Codului muncii. Mai multe prevederi în acest sens se regăsesc însă în Codul de procedură civilă, potrivit căruia sumele cu titlu de salariu pot fi urmărite astfel:

• până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii;
• până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

"Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel", stabilește Codul de procedură civilă, similar prevederii din Codul muncii la care ne-am referit mai sus. Așadar, oricâți creditor ar face popriri pe salariul unui angajat, într-o lună nu se pot reține sume care să depășească, în total, jumătate din salariul net. Aceasta e limita până la care legiuitorul român a considerat că poate fi lipsit un salariat de banii câștigați într-o lună din munca sa.

"Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum", mai scrie în Codul de procedură. Cu alte cuvinte, dacă salariatul nu câștigă nici măcar valoarea salariului minim pe economie, atunci nu poate fi reținută nici măcar jumătate din valoarea acestuia. Acesta e cazul unui angajat care lucrează cu normă parțială, pentru că dacă ar lucra cu normă întreagă ar avea lunar cel puțin salariul minim pe economie.

Reținerile făcute de angajator pentru prejudiciile aduse

"Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor", prevede Codul muncii.

De aici vedem clar care sunt condițiile ce trebuie bifate pentru ca răspunderea să fie antamată și obligația de a plăti despăgubiri a salariatului:

• trebuie să existe și să poată fi dovedit prejudiciul creat angajatorului (unul patrimonial);
• trebuie să fie dovedit caracterul ilicit al faptei salariatului, comisă neapărat în legătură cu munca acestuia; angajatul știe sau trebuie să știe care sunt atribuțiile și obligațiile sale la locul de muncă; cunoaște aceste lucruri din fișa postului său, din regulamente la nivel interior și/sau din contractul colectiv de muncă; dacă salariatului X i se pretinde o conduită, el trebuie să o cunoască, iar dacă nu i-a fost prezentată sau nu se poate face dovada că i-a fost prezentată, angajatorul ar avea o problemă în a bifa această condiție;
• trebuie să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul propus; angajatorul nu poate să facă presupuneri aici, nu poate să concluzioneze că dacă a fost prejudiciat într-o anumită privință, i se trage neapărat dintr-o faptă anume a salariatului X;
• trebuie să fie dovedită vinovăția salariatului.

Și aici, în mod particular, codul ne arată cam cât ar putea să ia angajatorul din salariul celui vinovat în fiecare lună (recuperarea prin rate lunare):

„Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăși împreună cu celelalte rețineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul respectiv”. Așadar, cumulată cu eventuale alte rețineri (popriri), jumătatea „de aur” din salariu rămâne de neatins.

Între salariatul care a provocat paguba și angajatorul păgubit trebuie să intervină, potrivit Codului muncii, un acord cu privire la recuperarea contravalorii pagubei - acord care trebuie acceptat și de angajat, așa cum sugerează și numele și unde contravaloarea pagubei recuperate să nu fie mai mare de cinci salarii minime brute pe economie. Acordul ar trebui să fie în formă autentică încheiat pentru a servi apoi la eventuala executare silită, dacă e cazul. „În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator și cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcționar public, reținerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituție ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit”.

Dacă nu se poate încheia un acord, atunci singura care poate să-i ofere dreptate (dacă are) angajatorului este instanța de judecată.

O discuție particulară, aici: angajatorul nu poate reține din (ultimul) salariu contravaloarea obiectelor de inventar nepredate sau deteriorate.

Popririle pe salariu

Angajatorul este terțul poprit în toată procedura de urmărire silită prin poprirea salarială a unui angajat. El este anunțat de către executor că pe veniturile salariale ale unui angajat al său se va pune poprire și are obligația de a consemna ori plăti suma poprită, în condițiile legislației procedurale civile.

În practică, din neatenție sau neștiință, cei care se ocupă de salarizare nu țin cont adesea de principiul jumătății de salariu net care trebuie să rămână neatinsă și achiesează la orice solicitări primesc de la executori, cu depășirea plafonului permis de lege. Și deși angajatorul nu se poate opune popririi, poate înștiința executorul că nu are cum să aplice cuantumul care ar duce la depășirea limitei de 50% din salariul net.

În termen de cinci zile de la comunicarea popririi, angajatorul este obligat fie să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este exigibilă sau să plătească direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia.